Multe stări,multe dureri,multe emoţii, efuziunile zilnice si chiar si cele reprimate sunt asemenea unor adieri de vânt, te mângâie o idee mai aspru când e rece, o idee mai delicat când este calda.
Interesant este ca nicicand ele nu vor inceta sa apara, ratacitoare, din moment in moment, vor lua nastere noi adieri. Ciudat este ca odata scoase la suprafata, devi avid,incepi sa cauti mai mult si mai mult. Noi suntem niste suflete purtatoare de corpuri materiale. Mereu goi, nicicand satisfacuti, in cautare, in asteptare.
La panda..stau animalele prădătoare. Noi suntem vârful lanţului trofic,dar ce mai vârf, unul demn de a ajunge nici măcar sub cea mai involuata bacterie.
Un vraf de cărţi, un munte de foi, 3 scaune aruncate în diverse colturi, 4 colturi si un geam, o perdea, si un titlu imi sare in ochi.. Cheile secretului..sunt prea pline scaunele acestea, prea încărcate, si nu au de gând sa-mi mai ascundă mii si diverse secrete recalcitrante.
Si îmi vorbeşte de parca ar trebui sa o deschid, se uita la mine cu acele reflecţii de orange, cu acel rosu puternic, si maro contrastant ce-l conţine titlul, îmi spune: - citeşte-ma! . E trist, ea nu ştie ca nu au nici cea mai mica importanta acum, când ale mele gânduri s-au întors. E întuneric si nu pot, chiar si licărirea,de fapt lumina puternica a lumânării ce se situează deasupra capului meu, cea atât de galbena si palida, ce dansează nestingherita pe albul perete, nici ea nu m-ajuta,ci ma îndeamnă sa visez la baluri şi falduri de materiale ce curg în râuri colorate.
Noapte buna.
