Crunta ciudățenie nu sta in faptul ca pot sa gândesc, chiar dacă exista argumente specifice care m-ar putea oricând și oriunde contrazice, ci ca încerc sa separ anumite momente care s-au contopit în mintea mea.
Probabil inconștientul,sau chiar conștientul meu încearcă sa ma inducă in eroare.Nu într-o stare de visare,ci treaza,lucrurile încep sa devina confuze, sau sunt pur si simplu pătrunsă de anumite momente pe care vreau sa le combin pentru un rezultat perfect.
Si totuși ma întreb,oare care ar fi adevărul in toată aceasta treaba excepțională?Ar fi oare mai convenabil sa le dau uitării,si sa-mi creez altele noi,sau vocea aceea enervanta care tot vociferează in capul meu îmi cere o continuare?
Curios.Nici nu pot sa leg fraze coerente,as tot vrea sa scriu,dar am multe idei ce se învârt si la fel nu vor sa se separe.As încerca sa evit aliterațiile,dar este un pic cam dificil.Mi-am ieșit din mana.Descrierile la dracu,nu-mi mai ies ca înainte,nu mai pot sa vad.Asta era,nu mai pot sa vad.
Percepția mea asupra anumitor lucruri s-a schimbat. Nu mai privesc nimic din aceeași prisma.Perspectiva dracului se focalizează diferit,in unghiuri abstracte si geometrii dubioase.
Si inca mai pot sa fac o metafora.Măcar atât.
