marți, 20 decembrie 2011

Nu, nu mai lupt cu imposibilul!

Nu mai lupt cu imposibilul..oare sa fie ceea ce ar fii trebuit sa-mi ofere un fel de inchidere? Nu mai lupt..dar eu mereu lupt, oricine lupta.

Cum ar fii o lume utopica.Utopia - asa s-ar numii planeta aceasta ideala,fara cusur.
S-a terminat.

Ce ciudat pare cand din visare cazi.Ce ciudat pare cand nu mai ai suflare si dintr-o data parca tot plamanul tii se inunda cu oxigen, se umfla cu ceva ce seamana a speranta.

Si e pace in juru-mi. Closure.

E pace.





vineri, 2 decembrie 2011

Difuzie.


Era confuza..o stare alerta o chinuia, in urechi i se urcase pulsul,si îl simțea de parca dansa singur.

Cineva ii tot servea ceva, si un gust dulce acrișor i se strecura printre buze,apoi ii delecta papilele gustative, si se strecura ușor în faringe,iar stomacul pulsa.

Basul ii canta frenetic in timpan.Trompeta făcea întrecere cu bătăile inimii.

Mâinile-i se mișcau singure, de parca erau flasce si totodată ambiționate de un ritm alert al sângelui .

S-a întâmplat iar,cineva i-a lăsat o dara peste dinți, o gura calda o acoperea pe-a ei, totul era in ceata, si ceata ii servea drept scuza.

Lichidul rece, si dulce ii trecea prin minte de data asta, simțea nevoia sa ii regăsească dulceața, cineva ii degusta prin atingere corpul,si ușor usor începuse a se legăna in ritmul lui.

S-a întâmplat, ceva surprinzător de acrișor, si ceva necunoscut i-a transmis fiori pana in adâncul neuronilor. Avea o difuzie constanta si alternanta de senzații, se jucau prin parul ei, se distingeau clare alunecări pe corpul ei,si totul devenea din ce in ce mai intens.

Sângele ii fierbea, dar o fiertura mai puternica ii pulsa intre coapse.

Si fugi,lăsă senzația in urma, o ardere pe esofag fu înlocuită.

Cauta răceala,cauta sa se dezmeticească,dar singurul lucru care putea sa-l facă, era sa încerce sa îndepărteze culorile alea enervante, si mișcările acelea rapide.

Si becul ii juca feste, si lumina o orbea, era in așteptare./

Brusc reîntâlni senzația pierduta. I se părea o veșnicie de cand nu a mai simțit-o,dar realitatea spunea ca sunt doar cateva secunde.

Si limba-i obișnuită sa fie hrănită cu senzații pișcătoare se pregătea a fi exploatata.

Un schimb de fluide puțin mai neobișnuit, i-a trecut ceva prin mintea-i rătăcită, rătăcită, si acum a început a se mișca convulsiv in toate direcțiile.

A tras-o o mana, a asezat-o,God knows where,dar știa ca mișcările deveneau lascive, nimic nu ii impunea ce sa facă, ci o direcționa, totul se făcea involuntar,corpul isi amintea părți ca si cum au fost născute odată cu el, si căldura creștea.Si nu ea avea control asupra lui,ci el asupra ei.

Intensitatea locului o făcea sa uite, si in uitare cădea, iar acum cucerirea începea. O cotropeau mii de amintiri, mii de senzații, tactilitatea pielii era atât de sensibila încât orice picătură de apa ii semăna una după alta impresia de explozie.

A pierdut totul într-o secunda,si apoi capul s-a învârtit…senzația de rece a devenit furnicatoare.

Goliciune.

Ah,uite cineva ii hrănește din nou creierul, creierul sau poate limba..si bomba s-a declanșat.Spiritul ei înflăcărat trebuie reținut,dar cum,dar de ce, scuzele pot sa se trezească la răsărit,pana atunci,totul este calculat.Sau poate nu,de fapt nu,ideea ei de a merge cat poate de departe ii da avânt, si corpul se simte dezlănțuit.

Si furtuna a început,acum,atinge-ma,continua,lichid,stomac,mintea....ceata se bifurca,urca tot mai sus.K-boom.

Da,s-a așezat,mintea a încetat sa mai reacționeze,o stare ușoară de amețeală i-a luat locul.Pulsul coboară,încet,tinde sa o liniștească,tiptil către miezul ființei ei.Nici un drog nu ar putea sa facă ceea ce extazul ii produce.Extaz provenit din lucruri necunoscute.

E dimineață.A rămas o ușoară senzație de sec pe gat, si un lac in juru-i.