“When we hide nothing, we can give everything.”

Totul e mai inghetat decat gheata...si totusi..stiu cat de greu poate sa fie...atunci cand nimic nu mai are sens...dar ..

De ce ma minti?

 De ce ne mintim unul pe altul ?

  

De ce nu poti fi sincer nici macar pentru cateva clipe...cateva secunde de luciditate in care sa spui..asta gandesc,asta vreau si asta am sa fac.

De ce mereu te ascunzi in munti de cuvinte pe care nici tu le crezi?

De ce mereu incerci sa maschezi realitatea in loc sa o lasi asa cum este ?Urata si meschina.

Nu iti port ranchiuna, nu am nici un fel de sentiment fata de tine. Dar imi ranesti orgoliul,imi supui inteligenta unui chin intens.

Daca as fi vrut pana acum ti-as fi cerut ceva,dar nu ma mai minti.

Nu te mai minti nici pe tine, nu suport minciuna.Stiu ca adevarul e mai greu de suportat, dar nu mai minti,singurul lucru pe lumea aceasta care ma mananca de vie este minciuna.

.. Si tu continui sa o faci...

Tu chiar nu stii ca nu sunt asa de naiva pe cat par .. ma jignesti cu fiecare minut pe care il petreci mintindu-ma...

Nu are importanta, nici nu ma intereaseaza ce faci...doar nu ma mai minti, nu are sens, nu isi are locul..

Stiu ce am facut, stiu ca poate te-am ranit, desi nu cred..dar inceteaza..nu faci decat sa te privezi de momente ..

E penibil..pentru ca nu sunt credula..sunt foarte receptiva,si te miros...nu mai face asta.

Ma doare pentru ca nu numai ca niciodata nu o sa mai fie nimic intre noi..decat minciuni..

De fapt..stai...minte-ma,minte-ma frumos...asta a mai ramas..minciuni,iluzii...

Dar gandeste-te..daca as fi vrut sa plec as fi facut-o pana acum...nu as fi stat sa te ascult cum ma minti frumos...

Oricum nu-mi pasa ..dar nu o mai face...alternative sunt...nu mai reprezentam nimic unul in lumea celuilalt,stiu ca nu ne-am schimbat..nimeni nu se schimba..oricat de mult timp trece...timpul nu face decat sa aplaneze durerile..sa estompeze golurile...incearca sa nu le mai umpli de minciuni si falsitati...nu are sens...

Dar te rog...inceteaza.

Stiu ca incercam sa ne prefacem ca nu conteaza nimic, ca totul este praf si indoit...dar ce sens are sa ma minti asa... perseverand in prostie..de ce sa o faci atata timp cat nu ai nici un interes...eu continui sa scriu...si vezi golul meu nu s-a umplut ..s-a transformat cu timpul...a devenit timp irosit..pierdut pe cai naturale..

Si suntem toti singuri intr-o lume asa de ticsita..si totusi uita sa minti...

E drept sa alegi.

Existentialism...fapte existentiale..vieti.

Traim,si totusi facem tot posibilul sa ne aruncam intr-o groapa fara fund cat de mult putem.

Si traim, dar gandirea rationala, gandirea cognitiva,se afunda si ea intr-un abis.

O tinem inchisa atunci cand suntem pe marginea colosala a nebuniei.

Nebunie sau normalitate,dragoste sau ura, disperare sau ignoranta, intre toate exista o linie atat de subtire si de usor de calcat.

Linii,tuturor ne plac liniile,toti le incalcam.Avem limite auto impuse doar ca sa le putem proba,cat de puternice sunt,cat de interzisi ramanem.

Avem o viata, facem alegeri,si cu alegerile acestea invatam sa traim.Alegeri,niciodata nu ai forta necesara sa spui "da",certitudinea necorupta, invincibila. Faci o alegere si apoi speri ca ai sa poti trai cu ea.Alegerea,alegi sa traiesti,dar inoculezi in acelasi timp si ideea ca ai sa mori,dar ai ales,asa ca ce te mai piedica sa o faci ?

   In fiecare zi facem alegeri mai usoare sau mai grele. Dar ele mereu ne ofera oportunitati.

Da, de aceea alegem, ca sa avem oportunitati.Imense ferestre de oportunitai,si totusi o sa existe o alegere definitiva, si cu aceea si in aceea va trebui sa investesti toata forta ta vitala,toata puterea cognitiva,si tot rationalul acela care se plimba pe culmea prapastiei ingemanata cu nebunia.Si te intrebi daca alegerea iti prezinta atatea oportunitati,si iti da o imensa satisfactie,de ce apoi iti da si un univers de regrete ?
 
   De ce nu sa tai,suturezi si inchizi?De ce nu este ca o operatie simpla?
 
   Alegeri, ai grija cum privesti pe fereastra,caci unghiurile perspectivei nu se intalnesc.Nu au nici macar o proiectie in infinit,ai de ales cum judeci alegerea,si apoi ai de ales cum traiesti cu ea.
 
     E ca o femeie, mereu complicata,niciodata relaxata,si cand te astepti mai putin, ungherele ascunse ale acestei alegeri te scufunda in disperarea nebuniei.
 
         Dar inca este dreptul tau sa ALEGI.

Inert.

Toate povestile incep si se termina la fel. Uite o poveste care a inceput si nu s-a mai terminat de fel.

 Nu sufar de obiectivitatea naratorului, pentru ca naratorul se transpune pic cu pic in opera ce isi va desemna singura demersul.

   Nici macar nu am urme de ideologii estetice ca romantismul, ci relatez prin luciditatea creierului.

  Si sa incepem cu inceputul, sa ne avantam in rasarituri.

 Mii de cuvinte se preling intr-un timp inghetat. Asa ca fiecare pagina va fii un episod de cuvinte dezghetate.

 

Noaptea..timpul si tema literara favorita a tuturor scriitoriilor, fie ei romantici,realisti sau chiar iluministi.

 Toti vrand, nevrand s-au legat de noapte, i-au facut un cult literar, au ridicat-o la rang de poveste. I-au dat un fir, i-au intinat procesele naturale, au personalizat-o, au inzestrat-o cu puteri, ba chiar si astrului nostru natural i-au dat viata, i-au razboit destinul cu cel al noptii, au pus-o in antonimie cu cea pe a carei panze se ridica si coboara.

 

   Asa incepe povestea aceasta : noaptea..unde soaptele se ascund, unde umbrele coboara in legea lor, unde oamenii traiesc intr-o ceata continua, adaugam noptii acesteia putina oboseala si o privire printr-un geam.

 Dincolo de acest geam regasim caldura si singuratate, regasim o fata in miez de noapte.

Discutii,cuvinte,si apoi un strop de ploaie, si uitandu-se lung inspre geam, un alt material de geam se sparse, si lichidul ce ar fii trebuit sa o adoarma, in van se zbate pe lemnul lucios.

Lumini . –La dracu! Zise ea, dincolo de geam.

Vazand ceva luminand in spate, nici astrul martor, nici Luceafarul zburator nu s-ar fii gandit, ce avea de gand acea stinsa de picaturi, noapte.

  „Sa fii romantic in ploaie, la dracu, ce frumos, si uite cum niste cuvinte aprind un chip demult inchis.” Se gandi.Si apoi timp de cateva secunde, imortalul spatiu, ce mananca cate putin din mortalitatea omului, se opri.

   

   Trecu rapid in revista ceva ganduri,ceva fluturi, ceva fioruri deranjante prin stomac,si apoi se puse langa ceva modern,deoarece nu suntem intr-un castel asediat.

Iar printii pe cai albi nu mai exista, si nici domnisoarele stresate de vreun dragon sau zmeu lacom nu mai traiesc.

 Crud,poate un basm ne-ar fii ajutat.

   

   Totul se invarte intre cuvinte, ele iti dau putere, informatia te ridica, caci ea este cea care detine forta mistuitoare.

Si in loc sa spui lucrului pe nume, ii dai o nota conotativa, si in loc sa ajuti sa se inteleaga ii atasezi sensuri divine. Si ce mult ii mai placu acestei fiinte inutile sa se joace intre aceste cuvinte.Sa-i aleaga sensul potrivit, sa caute subintelesul intre paturile calde si in miez de noapte. Si cat de incantator i se paru ca in sfarsit a gasit ce cauta, ca in tot ciudatul acesta se mai ingana un alt fel de ciudat.

    Si la sfarsit.. s-a rupt un drac in Iad. Si a disparut pentru veciie. Nici infernul nu te mai salveaza acum. Caci tot ce-a fost candva ideologic, sau oniric l-ai lasat sa moara sub straturi de ignoranta, sub munti de minciuna, sau pur si simplu l-ai ascuns ca pe o comoara.

     Si nu mai este nici un licar de speranta,nici macar unul simplu, care sa-i mai redea din credinta. Curios, ce-i diferit de atunci, este ca acum...nu ne mai pasa..nici mie, fata din miez de noapte, nici vocii aceleia caruia nu ii tace fleanca..Ne pare rau ca ne-ai ranit, ca te-am ranit,dar nu ai reusit nici o clipa sa ne arati ce vrei,si noi am obosit..si a incetat sa ne mai dea de gandit.

Si mi-am cautat in dragoste un somn care sa ma faca sa uit.

Si poate ar fii trebuit sa nu ma sectionez asa de tare.
Sa nu privesc in trecut, sa nu privesc in viitor.
Stai,am uitat de prezent.
Si niste vorbe pot afecta tare prezentul,pot altera mii de momente frumoase,pot strica totul intr-o secunda,si da realitatea peste cap.
Si totusi, am pierdut ceva timp iar, nu ca ar fii o noutate pentru cineva, dar de data asta m-am sectionat ca dracul.
Ma tot gandesc oare eu cunosc ce inseamna sa ai sentimente?
Ar trebuii sa reprim?Sau sa le las sa zboare?
Si totusi,pictez,si uite cum carbunele aluneca pe o planseta alba.
Scriitura,are si o forma,si nu una oarecare,la plesneala.
Si uite ce s-a ales de lumea asta, ar trebui sa ne bucuram de ziua in care Romania s-a proclamat tara, dar noi,in schimb ponegrim totul.
Si am devenit si patrioata,eu cea careia nu-i pasa nici de ea insasi.
Exista o constiinta in fiecare, o voce mica care dicteaza restul actiunilor, unele te marcheaza.

Si mi-am cautat in dragoste un somn care sa ma faca sa uit.
Si totusi cred ca ar fii trebuit sa beau ceva vin.Cine stie poate imi revin.
Exista parti in persoanele de rand care se confrunta zi de zi, si devin contradictorii, e ca si cum un drac sta de-o parte a baricadei,un inger de cealalta parte, si totusi nu sunt lamurita, oare de unde vin sentimentele?
Tindeam candva sa cred ca sunt doar o reactie psihologica, creierul ataseaza o anumita sugestie de o anumita persoana, si iti impune la fel cum face cu tigarile sa reactionezi in functie de sugestia pe care al tau creier ti-o traduce.
Ma bantuie uneori valuri de intrebari,si imi zic, daca tara asta s-ar schimba pe viitor, si am fii oameni diferiti,oare am da randament?
Aceasta reactie,aceasta asa zisa "simtire", iti dicteaza ce sa faci mai departe,si datorita faptului stiut ca orice sugestie ce se ataseaza de creier devine dependenta,nu mai poti sa scapi de ea.Si acum,zic eu, totul porneste de acolo, de la nivelul psihologic.Daca nu ii dai voie sa se infiltreze,constiinta aia mica,nu mai iti dicteaza ce sa faci. Si uite asa totul a devenit un proces.
Adica pana si pseudo-democratia asta este un proces,lent ce-i drept,ce-i drept in tara noastra,dar un proces in adevaratul lui sens.
Si uite cum o perspectiva noua se poate atasa sentimentelor, in principiu,ele sunt abstracte, oricum sunt notiuni abstracte, concepte inexplicabile, sunt la fel ca gustul, le simti cateva clipe,te bucuri de ele,si apoi sari intr-un alt confort gustativ.
Si totul se destrama ca un vis prost.
Si totusi.. pseudo procesul acesta te bantuie necontenit.

Nu, nu mai lupt cu imposibilul!

Nu mai lupt cu imposibilul..oare sa fie ceea ce ar fii trebuit sa-mi ofere un fel de inchidere? Nu mai lupt..dar eu mereu lupt, oricine lupta.

Cum ar fii o lume utopica.Utopia - asa s-ar numii planeta aceasta ideala,fara cusur.
S-a terminat.

Ce ciudat pare cand din visare cazi.Ce ciudat pare cand nu mai ai suflare si dintr-o data parca tot plamanul tii se inunda cu oxigen, se umfla cu ceva ce seamana a speranta.

Si e pace in juru-mi. Closure.

E pace.

Difuzie.

Era confuza..o stare alerta o chinuia, in urechi i se urcase pulsul,si îl simțea de parca dansa singur.

Cineva ii tot servea ceva, si un gust dulce acrișor i se strecura printre buze,apoi ii delecta papilele gustative, si se strecura ușor în faringe,iar stomacul pulsa.

Basul ii canta frenetic in timpan.Trompeta făcea întrecere cu bătăile inimii.

Mâinile-i se mișcau singure, de parca erau flasce si totodată ambiționate de un ritm alert al sângelui .

S-a întâmplat iar,cineva i-a lăsat o dara peste dinți, o gura calda o acoperea pe-a ei, totul era in ceata, si ceata ii servea drept scuza.

Lichidul rece, si dulce ii trecea prin minte de data asta, simțea nevoia sa ii regăsească dulceața, cineva ii degusta prin atingere corpul,si ușor usor începuse a se legăna in ritmul lui.

S-a întâmplat, ceva surprinzător de acrișor, si ceva necunoscut i-a transmis fiori pana in adâncul neuronilor. Avea o difuzie constanta si alternanta de senzații, se jucau prin parul ei, se distingeau clare alunecări pe corpul ei,si totul devenea din ce in ce mai intens.

Sângele ii fierbea, dar o fiertura mai puternica ii pulsa intre coapse.

Si fugi,lăsă senzația in urma, o ardere pe esofag fu înlocuită.

Cauta răceala,cauta sa se dezmeticească,dar singurul lucru care putea sa-l facă, era sa încerce sa îndepărteze culorile alea enervante, si mișcările acelea rapide.

Si becul ii juca feste, si lumina o orbea, era in așteptare./

Brusc reîntâlni senzația pierduta. I se părea o veșnicie de cand nu a mai simțit-o,dar realitatea spunea ca sunt doar cateva secunde.

Si limba-i obișnuită sa fie hrănită cu senzații pișcătoare se pregătea a fi exploatata.

Un schimb de fluide puțin mai neobișnuit, i-a trecut ceva prin mintea-i rătăcită, rătăcită, si acum a început a se mișca convulsiv in toate direcțiile.

A tras-o o mana, a asezat-o,God knows where,dar știa ca mișcările deveneau lascive, nimic nu ii impunea ce sa facă, ci o direcționa, totul se făcea involuntar,corpul isi amintea părți ca si cum au fost născute odată cu el, si căldura creștea.Si nu ea avea control asupra lui,ci el asupra ei.

Intensitatea locului o făcea sa uite, si in uitare cădea, iar acum cucerirea începea. O cotropeau mii de amintiri, mii de senzații, tactilitatea pielii era atât de sensibila încât orice picătură de apa ii semăna una după alta impresia de explozie.

A pierdut totul într-o secunda,si apoi capul s-a învârtit…senzația de rece a devenit furnicatoare.

Goliciune.

Ah,uite cineva ii hrănește din nou creierul, creierul sau poate limba..si bomba s-a declanșat.Spiritul ei înflăcărat trebuie reținut,dar cum,dar de ce, scuzele pot sa se trezească la răsărit,pana atunci,totul este calculat.Sau poate nu,de fapt nu,ideea ei de a merge cat poate de departe ii da avânt, si corpul se simte dezlănțuit.

Si furtuna a început,acum,atinge-ma,continua,lichid,stomac,mintea....ceata se bifurca,urca tot mai sus.K-boom.

Da,s-a așezat,mintea a încetat sa mai reacționeze,o stare ușoară de amețeală i-a luat locul.Pulsul coboară,încet,tinde sa o liniștească,tiptil către miezul ființei ei.Nici un drog nu ar putea sa facă ceea ce extazul ii produce.Extaz provenit din lucruri necunoscute.

E dimineață.A rămas o ușoară senzație de sec pe gat, si un lac in juru-i.

Speechless.. out smoked..!

Crunta ciudățenie nu sta in faptul ca pot sa gândesc, chiar dacă exista argumente specifice care m-ar putea oricând și oriunde contrazice, ci ca încerc sa separ anumite momente care s-au contopit în mintea mea.

Probabil inconștientul,sau chiar conștientul meu încearcă sa ma inducă in eroare.Nu într-o stare de visare,ci treaza,lucrurile încep sa devina confuze, sau sunt pur si simplu pătrunsă de anumite momente pe care vreau sa le combin pentru un rezultat perfect.

Si totuși ma întreb,oare care ar fi adevărul in toată aceasta treaba excepțională?Ar fi oare mai convenabil sa le dau uitării,si sa-mi creez altele noi,sau vocea aceea enervanta care tot vociferează in capul meu îmi cere o continuare?

Curios.Nici nu pot sa leg fraze coerente,as tot vrea sa scriu,dar am multe idei ce se învârt si la fel nu vor sa se separe.As încerca sa evit aliterațiile,dar este un pic cam dificil.Mi-am ieșit din mana.Descrierile la dracu,nu-mi mai ies ca înainte,nu mai pot sa vad.Asta era,nu mai pot sa vad.

Percepția mea asupra anumitor lucruri s-a schimbat. Nu mai privesc nimic din aceeași prisma.Perspectiva dracului se focalizează diferit,in unghiuri abstracte si geometrii dubioase.

Si inca mai pot sa fac o metafora.Măcar atât.