Don't let it get to the core! :|

Exist, cu si fara tine. Respir,si asta se vede. Efectul drogului prelungit, halucinatia ca becul albastru danseaza in mijlocul tavanului, manerul ushii ce mi-a zambit pervers, capul meu ce se invarte, si imaginatia mea maxim crescuta n momentele astea,imi ofera adrenalina. Aici eu stapanesc finalul,si limita initiala. Dar aici,rad,dansez,plang,uit,iar a doua zi,sunt o alta persoana. Si s-a asezat masca, am devenit joviala, hazlie, orice sunet imi gadila urechile,provocand un alt sunet ce-mi paraseste gatul fara sa-mi dau seama.Totul este mai profund, dar totodata,nimic nu este la fel. Imi parasesc corpul,si ma plimb deasupra lor,si ma-nvart,dar sentimentul este mai intens, inima imi sare din piept, sangele curge si il aud, tamplele imi pulseaza, iar creierul amortit cere din ce in ce mai mult. As fi dependenta daca nu as fi puternica, as fi moarta daca nu as avea autocontrol, mi-as parasii si corpul si inima, as uita de ratiune, si de tot ce ma inconjoara, doar daca acele cateva momente pierdute in timp mi-ar da ce le cer. Ajung atunci sa vorbesc, cu mine, si stam amandoua de vorba, un pic,dar un pic de barfa, uite vezi.. nu mai vad,nu mai aud,totul ma poarta in exterior, pana si corpul meu ma respinge, imi provoaca dureri, si nu-mi da voie nici macar o secunda sa ma transfer in alta dimensiune. Ma urmaresc, ce? nu ti-as spune, dar nici nu as sti sa-ti raspund. Pentru ca nu stiu, singurul lucru prudent acum ar fi sa am o secunda sa respir, ar fi sa zic ca eu nu cedez, dar eu nu mai stiu cine sunt.Se spune ca cei mici sunt ca niste bureti absorb tot ce le este servit, dar eu ..nu mai am ce absorbii, m-au inghitit minciunile, si realitatea asta ma inghite si ma sterge pe zi ce trece mai mult. Si ma integrez in negrul absolut, si nici macar culori sau curcubee nu mai seman, ci doar le astept. Doua jumatati, exista doua jumatati de suflete asemanatoare,una mai buna,cealalta mai intunecata,si cand ele se intregesc, Soarele si Luna plang, marea devine purpurie, si sufletul meu se inalta la cer.Si e o batalie,una lunga si necastigata de nimeni. Caci nimeni nu va reactiona, iar stimulii vor fi nuli. Si eu voi ramane inerta.Oricat as avea eu nevoie de tine, tu nu ai avea nevoie de mine.Incomplet, acesta este cuvantul, vom fi doi incompleti,si ce daca, eu imi voi cerne praf de stele in ganduri, imi voi amortii in continuare gandurile, voi privii prin lentila moarta, si imi ruga ingerul sa ma pazeasca.Dar ingerul dispare incet in aerul care se propaga in linistea apasatoare. Si iti zic, ca ceatza apare si apoi dispare, si incet se transforma intr-o mare tulburare mentala. Comportament maniaco-depresiv, atingi culmile dureroase si apoi niste campuri magnetica si ademenitoare de fericire inconstanta si efemera. Dar totul se termina intr-o mare condensare de stari care nu au legatura una cu cealalta dar se leaga printr-un singur drog, si ala se numeste combinatie care ajuta creieru sa se inece mai rapid in uitare.

Fa-ma nepasatoare!

Cer si nor, praf si vînt, soare si pămînt. Negura, întuneric si pustiu. Doare, s-au ridicat in cercuri dense de praf,si s-au risipit in mîinile vîntului. A trecut prin mana nisipului timp. Si s-a decis. Ca durerea survenita in urma acestui gram de fericire pasata îmi va ajunge cat pentru o viata întreaga. Dar am nevoie de cuști, de porumbei albi sa zboare, de soare strălucitor, de raze călătoare. Am nevoie de zîmbete, de capcane răpitoare. Semăn prea mult a zidul acesta negru si gri in același timp. Devin din ce in ce mai dreapta,mai obtuza. Dar uit,las părți din mine in fiecare om,copiez părți din tine la fiecare pas.Dar nu mai pot. Devin confuza. Uit,si mie nu-mi place sa uit. Visele mele sus pe cer,sus in stele, au plecat si ele. Si ce mai rămîne,carapacea scoicii goala si seacă, pe care o apropii de ureche si auzi ecoul surd al valurilor ce se sparg de mal. Spuma rece ce se lasă acum grea pe nisipul uscat, pașii lor, pașii celor ce ti-au călcat nisipul,ce si-au lăsat urma pe malurile tale. Dar au luat cu ei, pana si carapacea scoicii goale,vor sa mai audă ecoul surd al valurilor ce se sparg de mal. Dar ce suntem noi ?Capcane vii ?Cavități goale ?Sec,dur.Îmi lipsesc momentele in care-mi lăsam gîndurile otrăvitoare departe de tine, si fugeam in tălpile goale nerăbdătoare sa ma încălzesc in bratele-ti primitoare. Si fiecare atingere tulbura liniștea pielii mele,si cu fiecare pas ce se adîncea in nisipul tau umed, ma simțeam din ce in ce mai ușoară, ma reîntorceam acasă.Dar acum acasă înseamna altceva, si de fiecare data e mai greu sa ma întorc, cu inima deschisa iti spun, am nevoie sa ma tragi ușor de mîneca, sa fiu trezita, sa fi mana ce ma ciupește ,caci ceva a adormit in mine. Si e partea cea mai frumoasa,partea care vibrează, ma face sa simt, sa aud, sa ma concentrez pana si la șuieratul fulgului nepăsător ! Cînd ma purtai ademenitor in largul inimii tale,cînd eram eu,tu si cîntecul tăcut , cand se măcina liniștea mintii mele, atunci atingeam apogeul inconștienței. Aud doua persoane in mine, dar amîndouă devin din ce in ce mai opace. Se transforma si mi-e frica. Abstractul acesta ma înfioară. Mi-e dor de tine ! Mi-e dor sa fiu ademenita, leagănă-ma pe tărîmul viselor pline de culoare. Da-mi un strop de raza de soare. Călește-mi inima, incendiază-o, dar reda-mi inconștiența zilelor de mîine. Fa-ma nepăsătoare.


Asculta mai multe audio Muzica