Fa-ma nepasatoare!

Cer si nor, praf si vînt, soare si pămînt. Negura, întuneric si pustiu. Doare, s-au ridicat in cercuri dense de praf,si s-au risipit in mîinile vîntului. A trecut prin mana nisipului timp. Si s-a decis. Ca durerea survenita in urma acestui gram de fericire pasata îmi va ajunge cat pentru o viata întreaga. Dar am nevoie de cuști, de porumbei albi sa zboare, de soare strălucitor, de raze călătoare. Am nevoie de zîmbete, de capcane răpitoare. Semăn prea mult a zidul acesta negru si gri in același timp. Devin din ce in ce mai dreapta,mai obtuza. Dar uit,las părți din mine in fiecare om,copiez părți din tine la fiecare pas.Dar nu mai pot. Devin confuza. Uit,si mie nu-mi place sa uit. Visele mele sus pe cer,sus in stele, au plecat si ele. Si ce mai rămîne,carapacea scoicii goala si seacă, pe care o apropii de ureche si auzi ecoul surd al valurilor ce se sparg de mal. Spuma rece ce se lasă acum grea pe nisipul uscat, pașii lor, pașii celor ce ti-au călcat nisipul,ce si-au lăsat urma pe malurile tale. Dar au luat cu ei, pana si carapacea scoicii goale,vor sa mai audă ecoul surd al valurilor ce se sparg de mal. Dar ce suntem noi ?Capcane vii ?Cavități goale ?Sec,dur.Îmi lipsesc momentele in care-mi lăsam gîndurile otrăvitoare departe de tine, si fugeam in tălpile goale nerăbdătoare sa ma încălzesc in bratele-ti primitoare. Si fiecare atingere tulbura liniștea pielii mele,si cu fiecare pas ce se adîncea in nisipul tau umed, ma simțeam din ce in ce mai ușoară, ma reîntorceam acasă.Dar acum acasă înseamna altceva, si de fiecare data e mai greu sa ma întorc, cu inima deschisa iti spun, am nevoie sa ma tragi ușor de mîneca, sa fiu trezita, sa fi mana ce ma ciupește ,caci ceva a adormit in mine. Si e partea cea mai frumoasa,partea care vibrează, ma face sa simt, sa aud, sa ma concentrez pana si la șuieratul fulgului nepăsător ! Cînd ma purtai ademenitor in largul inimii tale,cînd eram eu,tu si cîntecul tăcut , cand se măcina liniștea mintii mele, atunci atingeam apogeul inconștienței. Aud doua persoane in mine, dar amîndouă devin din ce in ce mai opace. Se transforma si mi-e frica. Abstractul acesta ma înfioară. Mi-e dor de tine ! Mi-e dor sa fiu ademenita, leagănă-ma pe tărîmul viselor pline de culoare. Da-mi un strop de raza de soare. Călește-mi inima, incendiază-o, dar reda-mi inconștiența zilelor de mîine. Fa-ma nepăsătoare.


Asculta mai multe audio Muzica