Oare se poate sa ingropi ceva atat de adanc incat sa nu-ti dai seama? Sa constientizezi asa de greu,sa invii de abia la un cuvant magic. Si revin la cata putere au cuvintele,spuse la timpul gresit,dar de fapt ce inseamna un timp gresit?Nu exista nici macar cel potrivit. Stam si privim in gol,cum lumea ne atinge in diferite ipostaze,cum ne coboara,sau ne ridica,stam ca niste umbre ce asteapta sa se ridice sub razele de soare. Inghetati si albi,statui,statui vii cautam sa materializam ceea ce ne dorim,ceea ce din dorinta devine nevoie. Si daca ai sti,ca fiecare pas si fiecare miscare iti este masurata de altcineva, si esti analizat,si pus sub straturi de cuvinte ce vor a darama intregul spirit sclipitor, si de fapt esti un om sau o fiinta asa de fragila, atat de sensibila si de casanta, incat nici nu realizezi cand te loveste si te darama. Nici un om nu este rece, dar toti suntem masti, nimeni nu cunoaste adevarata lui esenta, nici macar nu incercam, si toti suntem atat de diferiti,si totusi naivi si visatori,copii,imaturi. Caci toti avem o trasatura comuna, nevoia de libertate,o nevoie care s-a vrut dorinta, dar deja a devenit o nevoie agasanta,sufocanta. Lipsa de libertate o simtim cu totii,in fiecare zi,cand ne trezim si intram in rutina tulburatoare. Tabieturile,obiceiurile,trasaturile neschimbate ce ne definesc pe fiecare in parte, ne comunica nevoia de libertate. Eliberarea de catusele invizibile ale societatii in care traim. Caci suntem toti incatusati de cate o povara,o dorinta,sau o nevoie,un vis sau un tel utopic. Si intr-un final apoteotic rostim aceleasi cuvinte : Oare cand voi fi liber sa traiesc asa cum stiu si vreau? Nu te impiedica niciodata nimic. Simtul de libertate exista nativ,in fiecare din noi,tu decizi daca te incatusezi sau te eliberezi.Tu iti creezi libertatea,chiar si locul unde visezi sa ajungi,daca il hranesti,daca pur si simplu ochii mintii tale il vizualizeaza,chiar acolo instinctiv,inconjurat fie si de sute de griji si temeri,ti-ai creat propriul moment de libertate. Tu o definesti,ii dai culoare,e ca si destinul,care e stapanit de forte invizibile, de fapt e o linie lunga de obstacole,sau de bariere mentale prin care au trecut cei din spate,si urmeaza cei ce vin,percepute de tine a fi asa zisul curs al vietii,numit si destin. Dar asa cum fiecare isi construieste destinul si ceea ce urmeaza a avea,sau asteapta sa aiba, asa si libertatea exista constant, e doar un pic contorsionata de imaginea ochilor lumesti,de realitatea aceasta seaca. Trecem pe langa ea,pe langa cei ce se spune ca o au in fiecare secunda a zilei,dar ciudat e ca, libertatea ce si-o doresc ei,o au chiar cei ce-i privesc cu invidie. Si revenim la trasaturi de baza ale omului de rand: invidie,parsivenie,perversitate le avem,si culmea le stapanim asa de bine, le manipulam ca intr-un joc de papusi. Punem in scena o trasatura, si le alternam in realitate, ca sa atingem scopuri. Si noi..nu,noi nu mai suntem oameni..dar libertatea o ai.Peste tot exista un coltisor de libertate,intinde mana si o vei prinde, nu o scapa si profita de aceste momente rare si unice/ ..libertate o vad in mine, in tine, si toate mastile inconjuratoare.
Eu am libertatea,libertatea de a iubii, de a face ce doresc,de a te vedea langa mine cand am nevoie, de a nu-ti simtii lipsa care este o nevoie ce-mi hraneste imaginatia, de a fi langa mine cand adorm,de a-ti adulmeca mirosul parfumului,de a lasa visul sa ma patrunda pana ce il modelez asa cum isi doreste inima mea, de a simtii cum bratele tale sunt mereu peste mijlocul meu, de a-mi dorii,de a crea, caci sunt libera, cine ma poate oprii ? E libertatea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu