“When we hide nothing, we can give everything.”

Totul e mai inghetat decat gheata...si totusi..stiu cat de greu poate sa fie...atunci cand nimic nu mai are sens...dar ..

De ce ma minti?

 De ce ne mintim unul pe altul ?

  

De ce nu poti fi sincer nici macar pentru cateva clipe...cateva secunde de luciditate in care sa spui..asta gandesc,asta vreau si asta am sa fac.

De ce mereu te ascunzi in munti de cuvinte pe care nici tu le crezi?

De ce mereu incerci sa maschezi realitatea in loc sa o lasi asa cum este ?Urata si meschina.

Nu iti port ranchiuna, nu am nici un fel de sentiment fata de tine. Dar imi ranesti orgoliul,imi supui inteligenta unui chin intens.

Daca as fi vrut pana acum ti-as fi cerut ceva,dar nu ma mai minti.

Nu te mai minti nici pe tine, nu suport minciuna.Stiu ca adevarul e mai greu de suportat, dar nu mai minti,singurul lucru pe lumea aceasta care ma mananca de vie este minciuna.

.. Si tu continui sa o faci...

Tu chiar nu stii ca nu sunt asa de naiva pe cat par .. ma jignesti cu fiecare minut pe care il petreci mintindu-ma...

Nu are importanta, nici nu ma intereaseaza ce faci...doar nu ma mai minti, nu are sens, nu isi are locul..

Stiu ce am facut, stiu ca poate te-am ranit, desi nu cred..dar inceteaza..nu faci decat sa te privezi de momente ..

E penibil..pentru ca nu sunt credula..sunt foarte receptiva,si te miros...nu mai face asta.

Ma doare pentru ca nu numai ca niciodata nu o sa mai fie nimic intre noi..decat minciuni..

De fapt..stai...minte-ma,minte-ma frumos...asta a mai ramas..minciuni,iluzii...

Dar gandeste-te..daca as fi vrut sa plec as fi facut-o pana acum...nu as fi stat sa te ascult cum ma minti frumos...

Oricum nu-mi pasa ..dar nu o mai face...alternative sunt...nu mai reprezentam nimic unul in lumea celuilalt,stiu ca nu ne-am schimbat..nimeni nu se schimba..oricat de mult timp trece...timpul nu face decat sa aplaneze durerile..sa estompeze golurile...incearca sa nu le mai umpli de minciuni si falsitati...nu are sens...

Dar te rog...inceteaza.

Stiu ca incercam sa ne prefacem ca nu conteaza nimic, ca totul este praf si indoit...dar ce sens are sa ma minti asa... perseverand in prostie..de ce sa o faci atata timp cat nu ai nici un interes...eu continui sa scriu...si vezi golul meu nu s-a umplut ..s-a transformat cu timpul...a devenit timp irosit..pierdut pe cai naturale..

Si suntem toti singuri intr-o lume asa de ticsita..si totusi uita sa minti...

E drept sa alegi.

Existentialism...fapte existentiale..vieti.

Traim,si totusi facem tot posibilul sa ne aruncam intr-o groapa fara fund cat de mult putem.

Si traim, dar gandirea rationala, gandirea cognitiva,se afunda si ea intr-un abis.

O tinem inchisa atunci cand suntem pe marginea colosala a nebuniei.

Nebunie sau normalitate,dragoste sau ura, disperare sau ignoranta, intre toate exista o linie atat de subtire si de usor de calcat.

Linii,tuturor ne plac liniile,toti le incalcam.Avem limite auto impuse doar ca sa le putem proba,cat de puternice sunt,cat de interzisi ramanem.

Avem o viata, facem alegeri,si cu alegerile acestea invatam sa traim.Alegeri,niciodata nu ai forta necesara sa spui "da",certitudinea necorupta, invincibila. Faci o alegere si apoi speri ca ai sa poti trai cu ea.Alegerea,alegi sa traiesti,dar inoculezi in acelasi timp si ideea ca ai sa mori,dar ai ales,asa ca ce te mai piedica sa o faci ?

   In fiecare zi facem alegeri mai usoare sau mai grele. Dar ele mereu ne ofera oportunitati.

Da, de aceea alegem, ca sa avem oportunitati.Imense ferestre de oportunitai,si totusi o sa existe o alegere definitiva, si cu aceea si in aceea va trebui sa investesti toata forta ta vitala,toata puterea cognitiva,si tot rationalul acela care se plimba pe culmea prapastiei ingemanata cu nebunia.Si te intrebi daca alegerea iti prezinta atatea oportunitati,si iti da o imensa satisfactie,de ce apoi iti da si un univers de regrete ?
 
   De ce nu sa tai,suturezi si inchizi?De ce nu este ca o operatie simpla?
 
   Alegeri, ai grija cum privesti pe fereastra,caci unghiurile perspectivei nu se intalnesc.Nu au nici macar o proiectie in infinit,ai de ales cum judeci alegerea,si apoi ai de ales cum traiesti cu ea.
 
     E ca o femeie, mereu complicata,niciodata relaxata,si cand te astepti mai putin, ungherele ascunse ale acestei alegeri te scufunda in disperarea nebuniei.
 
         Dar inca este dreptul tau sa ALEGI.

Inert.

Toate povestile incep si se termina la fel. Uite o poveste care a inceput si nu s-a mai terminat de fel.

 Nu sufar de obiectivitatea naratorului, pentru ca naratorul se transpune pic cu pic in opera ce isi va desemna singura demersul.

   Nici macar nu am urme de ideologii estetice ca romantismul, ci relatez prin luciditatea creierului.

  Si sa incepem cu inceputul, sa ne avantam in rasarituri.

 Mii de cuvinte se preling intr-un timp inghetat. Asa ca fiecare pagina va fii un episod de cuvinte dezghetate.

 

Noaptea..timpul si tema literara favorita a tuturor scriitoriilor, fie ei romantici,realisti sau chiar iluministi.

 Toti vrand, nevrand s-au legat de noapte, i-au facut un cult literar, au ridicat-o la rang de poveste. I-au dat un fir, i-au intinat procesele naturale, au personalizat-o, au inzestrat-o cu puteri, ba chiar si astrului nostru natural i-au dat viata, i-au razboit destinul cu cel al noptii, au pus-o in antonimie cu cea pe a carei panze se ridica si coboara.

 

   Asa incepe povestea aceasta : noaptea..unde soaptele se ascund, unde umbrele coboara in legea lor, unde oamenii traiesc intr-o ceata continua, adaugam noptii acesteia putina oboseala si o privire printr-un geam.

 Dincolo de acest geam regasim caldura si singuratate, regasim o fata in miez de noapte.

Discutii,cuvinte,si apoi un strop de ploaie, si uitandu-se lung inspre geam, un alt material de geam se sparse, si lichidul ce ar fii trebuit sa o adoarma, in van se zbate pe lemnul lucios.

Lumini . –La dracu! Zise ea, dincolo de geam.

Vazand ceva luminand in spate, nici astrul martor, nici Luceafarul zburator nu s-ar fii gandit, ce avea de gand acea stinsa de picaturi, noapte.

  „Sa fii romantic in ploaie, la dracu, ce frumos, si uite cum niste cuvinte aprind un chip demult inchis.” Se gandi.Si apoi timp de cateva secunde, imortalul spatiu, ce mananca cate putin din mortalitatea omului, se opri.

   

   Trecu rapid in revista ceva ganduri,ceva fluturi, ceva fioruri deranjante prin stomac,si apoi se puse langa ceva modern,deoarece nu suntem intr-un castel asediat.

Iar printii pe cai albi nu mai exista, si nici domnisoarele stresate de vreun dragon sau zmeu lacom nu mai traiesc.

 Crud,poate un basm ne-ar fii ajutat.

   

   Totul se invarte intre cuvinte, ele iti dau putere, informatia te ridica, caci ea este cea care detine forta mistuitoare.

Si in loc sa spui lucrului pe nume, ii dai o nota conotativa, si in loc sa ajuti sa se inteleaga ii atasezi sensuri divine. Si ce mult ii mai placu acestei fiinte inutile sa se joace intre aceste cuvinte.Sa-i aleaga sensul potrivit, sa caute subintelesul intre paturile calde si in miez de noapte. Si cat de incantator i se paru ca in sfarsit a gasit ce cauta, ca in tot ciudatul acesta se mai ingana un alt fel de ciudat.

    Si la sfarsit.. s-a rupt un drac in Iad. Si a disparut pentru veciie. Nici infernul nu te mai salveaza acum. Caci tot ce-a fost candva ideologic, sau oniric l-ai lasat sa moara sub straturi de ignoranta, sub munti de minciuna, sau pur si simplu l-ai ascuns ca pe o comoara.

     Si nu mai este nici un licar de speranta,nici macar unul simplu, care sa-i mai redea din credinta. Curios, ce-i diferit de atunci, este ca acum...nu ne mai pasa..nici mie, fata din miez de noapte, nici vocii aceleia caruia nu ii tace fleanca..Ne pare rau ca ne-ai ranit, ca te-am ranit,dar nu ai reusit nici o clipa sa ne arati ce vrei,si noi am obosit..si a incetat sa ne mai dea de gandit.