It starts..and it ends..cum am spus.. da asa este,incepe si apoi se termina,ca toate lucrurile de altfel care au un inceput dar este necesar sa aibe si un sfarsit,cand nu are importanta,dar in final il va avea deoarece in asta consta esenta subiectului.Intrebarea insa este odata ce incepem a face un lucru,o idee,o dorinta,cand ii punem punct,trecem in revista reusitele,invatamintele,greselile,sau doar senzatia de "this was it,pffuu" adica senzatie de s-a terminat si gata,am facut-o si pe aceasta.Cel putin in cazul meu,agitatia si toate trairile pe care le am,cand se termina,am doar senzatia aceea "fuse si se duse",dar in timp revin asupra si incerc sa vad greselile,sau poate ceea ce am invatat,si acum se repeta,si vreau sa schimb asta,interesant,lucrurile au un obicei de-a se invartii in cerc de a se repeta,si de a fi pus in situatia de a le retraii inconstient,sau poate chiar constient,dar nu faptul ca se repeta este periculos,ci actiunile ce le determina,pentru ca poti lua deciziile eronate sau cele bune,acum depinde de fiecare in parte,desi putini isi dau seama cand fac erori,si cand nu,deci ..am mai zis natura umana determina de fapt si de drept "the fatal mistake"..luata ca fiind un bine pe moment,regretabil gandit pe termen lung:) funny but hey we`re just humans . . Incercare proasta de a scrie un lucru inteligent,desi nu prea iese,ar fi fost o treaba geniala daca nu-mi mergea capul in toate directiile posibile,si imposibile.Sfat: nu va limitati in ceea ce va doriti,si nu regretati ceea ce nu mai aveti,doar mergeti drept si intr-un final toate sacrificiile vor avea un succes.
-=Adaugire ulterioara =-
Probabil un sfat inteligent,ce ar cam trebuii sa il urmez pana si eu,esentialul a ceea ce incepusem sa scriu se tragea de fapt dintr-o alta idee simpla,greseala-consecinte,pentru ca in momentul in care gresesti,exista urmari automat declansate.Dar pusi fata in fata cu aceeasi eroare,hardul nostru de tehnologie superioara,insista sa stearga informatiile precedente,legate de acelasi eveniment,rezultand o noua eroare,identica cu cea anterioara. Nu putem invata din trecut, probabil doar din experiente tragice,foarte tragice care sa ne marcheze pasii in urmatoarele decizii,hotarari ce avem sa le punem in aplicare,in schimb fara ceva definitoriu,de care sa tinem cont pe viitor,nu vom schimba modul in care actionam in continuare.Nu doar din cauza faptului ca suntem oameni,si asta fiind o scuza care sa ne permita sa gresim de cate ori avem chef,si dorim,ci doar pentru ca fara a gresii sau a incerca ceea ce pare al dracului de gresit,nu putem spune ca am avut o noua experienta in viata,pentru ca da,viata nu se deruleaza ca un film frumos,ci exista coborasuri,urcusuri,mai putine,dar sunt si acelea. In concluzie greseala trebuie sa existe ca sa putem traii linistiti,fiind ceva de nelipsit,neexistand om far'de greseala,sau fiinta umana far'de "experiente".
duminică, 2 august 2009
Ratiune inexplicabila .. :)
Din randuri goale si zile pline,din amintiri trecute si vise prezente,din idealuri uitate si principii rascoapte..din iluzii si amagiri,din tot ceea este aievea si nu.Nori tristi si negrii,ploi urate si gri,oare ..cat or sa mai continue?Simti intr-o alta realitate,vezi prin ochii altora,alte dimensiuni ciudate...prietenii uitate,si zile innegrite..rasuri si zambete aruncate in colturi inecate de lacrimi si dezamagiri.Uneori un cuvant,o atingere,o simpla privire poate devasta un om.Acea fiinta gresita ce uneori din dorinta ei de a mai fi o data perfecta greseste,si uita,ca oricat ar incerca,trecutul ce-l poarta pe umeri nelinistita ii va marca orice inceput in viitor.Daca am putea oarecum altera realitate,iar visul sa prinda viata,si dorintele pesti de pescuit din mare,ce de vise si dorinte imposibile am mai realiza,dar defectul de a fi umani,gresiti,parsivi,perversi si tristi,ne urmareste oriunde am fi,de oriunde am veni,oricum am ocoli.
Trist e momentul si clipa cand inevitabil vei incerca a-ti aminti un moment inedit al vietii tale mici si incurcate,nechibzuita si neincercata.Atunci cand visul devine dorinta,si dorinta patrunde in realitate,nascand in coltisorul ei micutz un anume gand intrebator care isi doreste a devenii realitate.Dezamagirea cea mai mare vine in schimb atunci cand dorinta cu toate eforturile probate nu reuseste a prinde viata in zidurile tari ale realitatii,si ce facem atunci ? Ne dam batuti,plecam capul ca niste miei,in voia sortii,in bataia vantului,ne resemnam acceptam situatia si alergam in nestire prin colturile intunecate ale mintii cu vinovatia sentimentala ce se iveste nerabdatoare de dupa coltul nereusitei inteligente ! Castig de cauza nu are nimeni,satisfactii,ce sunt acelea,nimic in viata aceasta actuala nu are o satisfactie uluitoare,sau perfect sincera,deoarece,noi acesti oameni practic gresiti,intr-o lume multiplicata din erori,suntem o multime concis si concret inchisa ca un cerc perfect de vicii ascunse.
Aberand in situatia de fata,incercand a scoate fata curata a actiunilor ce determina omul a fi eronat,nimic nu este mai bine justificat decat de faptele ce le facem,de punerea in balanta a lucrurilor bune ce le-am ignorat si a celor rele ce le-am luat drept bune.Deci aceasta fatada a lucrurilor ce noi le consideram de fapt corecte,sunt eronate,suntem inselati de propria gandire,care pana si ea arunca o inutila perdea peste ochii larg deschisi ai celui ce vrea sa vada,dar de fapt e in ceatza,considerandu-se om,a spus tot.
Revenind la subiect,gresiti suntem cu toti,perfecti nu vom fi vreodata,plecam dintr-un punct si revenim tiptil si subtil in acelasi loc ce cu teroare il privim,judecam si aruncam primele pietre ale dreptatii,dreptatii mascate de noi,intr-un final o dreptate gresita,exista oare asa ceva?Da exista,dreptatea e de fapt slaba tentativa a unor altor oameni justi,corecti si onesti,ce falsifica binele,ce uratesc onestitatea,si infloresc cruditatea,raul si meschinaria.
Si acum de la capat sa o luam,un rand sa-l clarificam,ce interes am eu in a scrie,da ce-ti pasa? Nu citi,nu ma intereseaza,ascult si vad prea multa prostie,pentru a mai sta de a-ti clarifica tie o idee stupida.
Rand cu rand,si idee cu idee,iti voi zice doar asa,cand vreodata vei ajunge la starea mea,roaga-te sa mai iesi din ea,ca de nu vei putea,asculta la vorba asta,te va durea,vei fi profund alterat de realitatea de cacat,greu ranit de virginitatea durerii vorbelor ce iti vor suiera prin urechi,grav taiat de schimbarile tragice ce vor urma.Atunci vei vedea de fapt prin ochii mei,ce vad in stilul lor,cu perdeaua trasa,in lacrimi as sta zi de zi,de tu ai putea a simtii ce simt si vad eu.Dar mai am un gand placut de transmis celor ce vor a ma intelege si a deschide gura sa cuvante critic despre ceea ce eu am gandit,cand veti avea capul pentru ceva mai folositor decat scopul de a nu va ploua in gat,o sa fiti indreptatiti a judeca,si a tria vorbele mele in capurile voastre seci si inteligente.nu va ofuscati prea tare,incercati o senzatie mai in floare..e un pur adevar de mine spus,de voi uns.Limba romana are multe intelesuri,de aceea cine isi permite se joaca cu ea,cine nu sa taca.Treziti-va usor,luati totul ca atare,chiar nimic nu-i ceea ce pare,sub orice lucru mic,sta unul mai mare ascuns,sub orice scop atins,mai este unul subminat,altoit de trecerea temporara a alternarii asa ziselor prioritati umane. Si in concluzie,oare stim ce e gresit sau drept?Nea,nu cred ca vom afla
Trist e momentul si clipa cand inevitabil vei incerca a-ti aminti un moment inedit al vietii tale mici si incurcate,nechibzuita si neincercata.Atunci cand visul devine dorinta,si dorinta patrunde in realitate,nascand in coltisorul ei micutz un anume gand intrebator care isi doreste a devenii realitate.Dezamagirea cea mai mare vine in schimb atunci cand dorinta cu toate eforturile probate nu reuseste a prinde viata in zidurile tari ale realitatii,si ce facem atunci ? Ne dam batuti,plecam capul ca niste miei,in voia sortii,in bataia vantului,ne resemnam acceptam situatia si alergam in nestire prin colturile intunecate ale mintii cu vinovatia sentimentala ce se iveste nerabdatoare de dupa coltul nereusitei inteligente ! Castig de cauza nu are nimeni,satisfactii,ce sunt acelea,nimic in viata aceasta actuala nu are o satisfactie uluitoare,sau perfect sincera,deoarece,noi acesti oameni practic gresiti,intr-o lume multiplicata din erori,suntem o multime concis si concret inchisa ca un cerc perfect de vicii ascunse.
Aberand in situatia de fata,incercand a scoate fata curata a actiunilor ce determina omul a fi eronat,nimic nu este mai bine justificat decat de faptele ce le facem,de punerea in balanta a lucrurilor bune ce le-am ignorat si a celor rele ce le-am luat drept bune.Deci aceasta fatada a lucrurilor ce noi le consideram de fapt corecte,sunt eronate,suntem inselati de propria gandire,care pana si ea arunca o inutila perdea peste ochii larg deschisi ai celui ce vrea sa vada,dar de fapt e in ceatza,considerandu-se om,a spus tot.
Revenind la subiect,gresiti suntem cu toti,perfecti nu vom fi vreodata,plecam dintr-un punct si revenim tiptil si subtil in acelasi loc ce cu teroare il privim,judecam si aruncam primele pietre ale dreptatii,dreptatii mascate de noi,intr-un final o dreptate gresita,exista oare asa ceva?Da exista,dreptatea e de fapt slaba tentativa a unor altor oameni justi,corecti si onesti,ce falsifica binele,ce uratesc onestitatea,si infloresc cruditatea,raul si meschinaria.
Si acum de la capat sa o luam,un rand sa-l clarificam,ce interes am eu in a scrie,da ce-ti pasa? Nu citi,nu ma intereseaza,ascult si vad prea multa prostie,pentru a mai sta de a-ti clarifica tie o idee stupida.
Rand cu rand,si idee cu idee,iti voi zice doar asa,cand vreodata vei ajunge la starea mea,roaga-te sa mai iesi din ea,ca de nu vei putea,asculta la vorba asta,te va durea,vei fi profund alterat de realitatea de cacat,greu ranit de virginitatea durerii vorbelor ce iti vor suiera prin urechi,grav taiat de schimbarile tragice ce vor urma.Atunci vei vedea de fapt prin ochii mei,ce vad in stilul lor,cu perdeaua trasa,in lacrimi as sta zi de zi,de tu ai putea a simtii ce simt si vad eu.Dar mai am un gand placut de transmis celor ce vor a ma intelege si a deschide gura sa cuvante critic despre ceea ce eu am gandit,cand veti avea capul pentru ceva mai folositor decat scopul de a nu va ploua in gat,o sa fiti indreptatiti a judeca,si a tria vorbele mele in capurile voastre seci si inteligente.nu va ofuscati prea tare,incercati o senzatie mai in floare..e un pur adevar de mine spus,de voi uns.Limba romana are multe intelesuri,de aceea cine isi permite se joaca cu ea,cine nu sa taca.Treziti-va usor,luati totul ca atare,chiar nimic nu-i ceea ce pare,sub orice lucru mic,sta unul mai mare ascuns,sub orice scop atins,mai este unul subminat,altoit de trecerea temporara a alternarii asa ziselor prioritati umane. Si in concluzie,oare stim ce e gresit sau drept?Nea,nu cred ca vom afla
Mii de stele,mici micutze .. visele mele..
Mii de stele,mici,micutze..gandurile mele..in noaptea fioroasa,ceatza densa..luminite .. in ceatza ..imi ghideaza pasii .. neat .. necunoscut .. si uite-ma..am ajuns..in calea ta.. e zi si straluceste.. soarele de sus..orbeste.. pasi..un,doi,trei..s-au oprit..liniste..shht..un,doi,trei..se grabesc..usa..o figura.. o cunosc..dar pare asa departe de mine..e acelasi chip,il stiu chiar oarba de-as fi..mii de km ne despart acum..a fost,s-a dus..lumina intensa..brusc o fasie pala din a unui bec incins patrunde pe geamul clar..si incearca sa intre..si nu poate..dar uite-o..mica si zglobie imi mangaie genele in acest micut intuneric..stranse imprejuru-mi picioarele si bratele..oare s-a terminat?Da s-a dus..luminite rare iar..Si ploua incet..un susur se aude...picaturile lovesc geamul..si tipa de durere cu fiecare limpede picatura..ganduri ..negre..plouate..vise sfaramate ..cerul plange..apa dulce si sarata..buzele-mi uda..gust sarat pleaca te rog..ochii-mi doresc soare sa vada..ploaie dispari..gol..nimic..coltul meu inchis..privesc..dar nu,nu va mai fi...doare...picioarele mi se cutremura ..prapastie si cad ..nu-i nimeni..singura si atat..zambet curat..vino inapoi..ochi mari si albastrii..senini si frumosi..ai caror vie sclipire traieste..pt ceva..nu-i al meu..fulger..si ma trezesc..doare ..si ..shhtt..sperantza moare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)