E doar un sens fara sens, si cand mintea mea te vrea, insista si nu cedeaza, esti acolo in ea. Impinsa inspre abisul tau, in jocul melancolic, in ploia vietii. Nu-i nimic, te caut si te gasesc, te vreau si vei fi aici. Pentru ca e doar un sens fara sens. Si ma pierd pe drum,inutil dar cu folos. Si culorile se schimba, se preling pe acesti pereti, cad in multiculori,si mi te deseneaza pe tine. Ce pot eu sa mai fac cand sufletul plange si isi doreste, te vrea pe tine, iar piedici nu mai sunt. Curg, curg neincetat, alearga pe corpul meu, picaturile, si incet imi spala gandurile, dar se infierbanta si refuza, nu mai tine de mine, nici de tine. Nici dialogul acesta inceput si nesfarsit nu mai are sens. A inceput, si a continuat, pe drumul lui, in vant purtat. Ce mai imi pasa mie ca maine e o alta zi, este si va fi. Continuarea numai eu o voi sti. Ce oare sa mai linisteasca o minte prea agitata, un pas iute, o cruditate involuntara. Eu am plecat in lumea mea, a cedat sub presiunea ta, dar tu mai sti, oare, imperativ este acum sa-mi achizitionez ziua de maine, sa o agat in calendar, sa-i dau o semnificatie, caci vrea sa-si urmeze cursul ei neperturbat, dar de ce sa o las. Furtuna din mine s-a linistit, a plecat, s-a dus. O apa glaciara, o oglinda de soare. Ce esti tu, un nimeni intr-un nimic. Ce conteaza. Azi nu definesc, nu caut, nu vreau. Ce-mi pasa ?Pentru ca vreau.Contradictie :
Neincetat,neobisnuit,neplanificat,neindicat..plange si poza din perete,imi spune ca tu Suflete, esti un fals, dar ce fals, ce idei, ce seminte se nasc din dosul inconstientului meu. Alerg, acum. Un camp de culori, un camp magnetic, prins in mine. O agrafa te rog, trebuie sa le tin adunate, altfel vor fugi. Sau nu.Azi nu-mi pasa. Azi trebuia sa fie ziua noastra. Si un fluture aripile si le deschide. O albina zumzaitoare polenizeaza florile capsunilor din gradina, cat de frumoasa este natura. Si ploaia de ieri, si cerul strabatut de furia tunetelor, si lungile strigate insotite de patrunzatorul fascicul de lumina lasat pe cerul zanelor. Dar ce frumos ar fi fost un Tu,ei pana atunci va fi doar un simplu compliment facut naturii : e frumoasa. O admir, uite fluturele cum se amesteca in iarba verii, uite cum se scalda in roua diminetii. Si, buna dimineata, lumina..in inima, a cui ?Posedam,da,vrem,nu,adio..tunet de vara,zi de toamna.Dar sti, e doar un sens fara sens, ce acum zboara,inchide aripile,deschide ochii,si casca-i bine.Azi,voi pune un semn,agrafa imi va strivii dorintele nestavilite de impulsuri adancite. Azi,voi calca sarutul tau dulce. Voi uita,voi arunca.Adio si Pa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu