Uneori vreau doar
sa plec in lume, vreau sa-mi inventez un nou eu, sa uit de mine, sa uit de tot
ce ma leagă de aceasta soarta , de viitorul asta imprevizibil, întortocheat.
Uneori imi doresc
sa fiu atat de lipsita de principii, sa fiu spontana, sa nu plănuiesc, sa nu am
un scop precis, sa imi mai doresc ce nu pot avea.
Uneori imi doresc
sa nu mai gândesc. Nu vreau sa mai gândesc.
Vreau o lume unde
eu sa fiu alta, unde eu prezenta sa nu mai existe, sa fiu o alta ființă, libera
de toate constrângerile, uitata într-o alta lume, într-un colt unde sa existe
marea, nisipul, si un vânt călduț ce aduce schimbarea.
Vreau o alta
lume, unde sa nu mai doară, unde sa nu mai fiu nevoita sa simt, de unde sa ma
pot rupe si sa nu am remușcări, de unde atâtea sentimente neînțelese si neîmpărtășite sa nu mai poată erupe.
Tu ai devenit
lumina părții mele întunecată .. Tu vei rămâne puterea mea, plăcerea mea,
durerea mea..
Tu ești
dependenta mea..
Iar eu nu mai
vreau sa scriu despre ea. Vreau o alta lume..îmi doresc sa fiu in alt timp, o
alta persoana..vreau ca totul sa curgă asemenea unei ploi liniștite, nu vreau
sa-mi tremure pulsul in vene, sa imi aud tâmplele cum zvâcnesc, si nici inima
cum îmi fuge…
Vreau o furtuna
sa spele totul in urma ei, sa șteargă orice amintire din pielea mea, vreau ca mâine sa fie o noua zi..iar soarele sa nu ma mai facă sa tresar când ochii-mi
deschid..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu