Fara ecou.

As vrea sa cred ca mi-a mai ramas ceva din ce am fost, as insista sa incerc sa-mi aduc aminte de tine..dar ce pot sa mai zic, cruda realitatea te-a respins. Nu mai existi. Nici macar nu mai este vorba despre tine. Niciodata nu a fost, ci doar strigatul meu nemuritor, dorinta mea dureroasa de a obtine ce nu am, de a ma metamorfoza in alt om. Ai promis ca nu vei intra cu mine in noul an, de fapt, eu nu am vrut sa te mai vad asociat cu mine, sau langa mine. M-ai epuizat, nu ai fost o victima, nici macar un martir sau vreun sfant,ci pur si simplu ai devenit un decăzut. Razboaie se pornesc, tornade si furtuni, mii si mii de schimbari pe o planeta atat de tanara. De cateva zile tot incerc sa ma conving ca ai merita o simpla explicatie,dar nu o meriti,nu am remuscari,nu ma pot intreba de ce, dar nici nu pot fi judecata, probabil din alte puncte de vedere, nu ma autodistrug,nu, doar traiesc pentru prezentul de azi, pentru ca este un dar, un dar ce maine va fi un trecut dupa care nu vreau sa mai alerg in van. .. de azi pana si ziua de maine va ramane un prezent. Ciudat e ca ma simt eliberata, e ca si cum s-a ridicat un nor de ceata de pe umerii mei, e ca si cum inima mi s-a dezlantuit si in loc de sute de tepi, simt cum mi se umfla pieptul usor si tu nu mai esti acolo sa-i controlezi ritmul, aveam nevoie de asta. Nu am gresit, ci mi-am creat realitatea dupa intensitatea spiritului meu care traieste din emotiile altora. Ai fost prins intr-o criza de personalitate, in care m-am cufundat fara sa-mi dau seama ca era mai mult sau mai putin influentata de tine. Sunt prinsa mereu intre lumi diferite, si nu-mi pasa. Am devenit aroganta, impetuoasa, si totul pentru ca nu-mi pasa. Seman vant si culeg furtuni, nu mai dau nici un pas inapoi,dar stai pana si un sut in fund e un pas in fata, loveste-ma cu putere!.. Am devenit ceea ce mi-am dorit sa fiu, un om fara scrupule, am reusit, am scos cel mai al dracu om din mine, dar nu s-a evaporat total, am fost o mare linistita,serena si pura, am devenit o furtuna pe mare care lasa in urma naufragiati. Acum voi avansa, voi uita pana si ultima urma de tine pe pielea mea...caci ai disparut total din viata mea.Si am intrat intr-un an nou, unde mintea-mi umbla fara ecou, sunt goala,epuizata, dar ma voi intoarce dublu fortificata, nu am sa mai permit sa fiu o jucarie fara baterii,..caci s-au dus zilele unde simteam nevoia sa ma reincarc, acum..sunt eu si atat! In anul meu nou plin de egoism, si fara nici un fel de ecou !

Visele mele...sus pe stele !

Nu ştiu ce vreau sa scriu cu certitudine,doar ca este posibil sa sar dintr-un subiect în altul, sa mă pierd dintr-o idee în alta..sa deviez de la origine, sa plonjez în necunoscut. Ceva mă determina sa scriu, continuu, nu scriu ca sa exprim, sau sa uit,scriu ca sa-mi reamintesc, în fiecare text îmi inserez un mesaj ascuns, sa pot sa-mi readuc aminte un anume moment prin care am trecut, si vreau sa-l retraiesc sau pur si simplu sa nu-l uit. Nu-mi place sa uit,am devenit conştientă de viaţa,de tot ceea ce mă înconjoară tîrziu, nu-mi pot aminti anii trecuţi in totalitate, multe lucruri îmi scapă, nu mai am o memorie asa de bine antrenată, si-a pierdut din exerciţiu, se pierde în detalii, si uneori chiar îmi joacă feste. Dar pot în linii mari sa-mi desenez paşii ce i-am urmat ca sa formez ceea ce înşiră azi aceste idei. Ştiu ca am fost un copil, care nu s-a maturizat complet, sunt copilăroasă, deşi am crescut, am o vîrstă, dar eu am crescut din vise. Vise ce uneori mi-au fost retezate, călcate in picioare, sfaramate, dar am reusit sa pastrez din fiecare vis ucis o mica bucatica, ce am păstrat-o pana am format un alt vis. Ador sa mă pierd în imaginatia mea, sa zbor in vis, sa privesc cerul si sa imi desenez realitatea. Uneori sunt absenta, nu pot sa privesc totul in jur, sau sa fiu atenta la toate lucrurile mici, vad doar esenţialul, uneori sunt umbra in propria-mi viata, pentru ca atunci alerg in ungherele închise ale minţii mele,căutînd,căutînd ceva sa-mi redea speranta pentru a doua zi. Sunt o persoana optimista, mereu am crezut ca poate fi mai rău, sau poate fi mai bine, desi ma contrazic, argumentînd prima data cu o negatie, dar sunt parţi din mine, uneori rad de necaz, alteori ma bucur de el, putea fi si mai rău. În mintea mea, cea ravasita si disparata in mii de fărîme, ştiu doar ca pot reuşi, sa fac un bine mie sau altcuiva, pot incerca sa vad ziua de maine plina de raze roz, pot vedea unicorni pe pajisti verzi si calde, pot alerga zanele lucitoare, ma pot juca cu licuricii,pot dansa cu roua diminetii si imi pot mangaia parul cu razele soarelui..acolo nimeni nu ma poate ataca, sunt naiva, dar poate doar asa imi pastrez luciditatea, asa reusesc sa trec peste toate greutatile. Este cheia mea la misterul ce ma inconjoara. Pentru ca traiesc si visez. Asa sunt eu, ma vad un om micutz,intr-o multime mult prea furioasa,artificiala,dar o accept asa. Nu poti schimba naravul,chiar daca poti imbraca lumea in straie noi. Dar cred, ca maine poate fi o zi mai buna. Si imi amintesc ca eram un copil tare nazbatic, si tare obraznic. De mica mi-am dorit sa ajung sus, am tintit cat mai sus, chiar daca nu mi-a iesit, dar asa mi-a fost plantat in cap, sa tintesc sus, nu sa fiu un om mediocru. Si inca visez, si imi cladesc castele instabile din nisip, incerc sa-mi fac o scara indestructibila, dar cu timpul, nu voi realiza nimic grabindu-ma, si oricat urasc ideea ca timpul este o solutie, si el le stapaneste pe toate, in demersul lui,voi incerca sa nu plutesc in deriva, ci sa ma ajut de o vasla,sa-mi croiesc drumul. Visele ma hranesc, imi redau linistea. Si asa am inceput sa scriu..pastram jurnale,scriam in nestire, zilele ce ma afectau, incercam mereu sa ma razboiesc cu lumea, dar am aflat pe parcurs, ca nu ma razboiam decat cu morile mele de vant. Si am devenit si o umbra in viata mea, dar acum am luat-o de fraie, si o tin bine, rolul de umbra iti revine tie acum. Mersi, si ai grija de sufletul tau. Nu-l mai golii, nu-i mai pune piedici, lasa-l sa alerge liber, da-i voie sa traiasca prin tine, si te rog ai grija de el,caci altul in schimb nu vei mai primi.

Leapsa Accepted ! - O amintire frumoasa ..o viata de copil uitata

O amintire frumoasa ..voi incepe prin a ma rezuma la una singura care este foarte impregnata si imprimata in fiinta mea,care desi face parte din trecut,eu inca o caut in prezent,si e ca un vant ce te mangaie ce-l simti doar vara cand adie,si te atinge ushor, si iti infioara pielea ..iar firisoare de par se ridica vizibil pe mana. Am iubit,iubesc..si mereu voi dorii sa iubesc,ziua de maine,ora ce trece,viata,natura,animalele,tot ce ma inconjoara ..pentru ca sunt vie si traiesc..deci pot sa iubesc,imi permit,si traiesc!...Acum sa revenim la trecut,desi uneori e mai greu...voi revenii,cu multa placere...prima mea dragoste,primul meu fior in stomac,prima mea durere de cap...Eram mica,copil aveam cincisprezece ani, el saptesprezece..ziua mi-era dusman,noaptea paznic...idealuri razboinice,fire neinteleasa,copil zburdalnic,incapatanat,determinat..eram un copil puternic de naiv si visator..traiam pe stele cu visele mele ..era intr-o zi de vara..undeva la sfarsitul anului scolar..generala..o zi calduroasa..eram un grup mic de prieteni adunati in curtea unei scoli incarcate de generatii intregi de copii zburdalnici..la umbra castanilor imensi,adia o briza jucausa,din cand in cand...rasete zambete,ne distram copios ..eram mici si nestiutori..culorile ce ne inconjurau erau vi..un verde amestecat cu maron-rosiatic,un covoras de frunze uscate ..in mijlocul valtorii,agitatiei,eram eu si el..eram "iubiti"...luptasem mult sa castig statutul acesta.."prietena lui" eram mandra,luasem un trofeu..dar in mijlocul agitatiei,timpul s-a oprit in loc,tot a stat iar eu priveam uimita..am simtit cum un val de raceala ma cuprinde,cum timpul ma lasa sa-l modelez,si imi permitea sa inghet locul si momentul,schimbul de priviri,mimica fetei lui...il priveam pe el..mica mea minune,era divin superb,desi avea o cu totul alta treaba in mintea mea,se stergea absolut orice alta ocupatie distincta a lui,iar eu memoram si vedeam doar ceea ce mintea isi dorea sa auda si sa vada ..vedeam razele de soare,ce se jucau in parul lui blond ca mierea, vedeam cum i se lumineaza chipul si privirea,ma pierdeam in ochii lui albastrii ca cerul, in zambetul lui senin si vesel,ii priveam pistruii rosiatici de pe obrajii plini si colorati,admiram si adulmecam totul patrunsa ca intr-o miraculoasa magie,ceva feeric,statura lui maiestuoasa,era inalt,atletic,vibra de viata,iar eu incercam sa prind cat mai mult din el,incercam sa inghet totul,si sa nu aud nimic din ce se intampla in jur, concentrarea mea nu era perturbata nici macar de rasetele ce se auzeau in surdina in urechile mele,pur si simplu toata lumea mea in momentul ala se invartea in jur lui,iubeam..de fapt atunci ma indragosteam,simteam cum sentimente diverse si naucitoare ma incercau si trageau sa imi acapareze inima cu o viteza impresionanta,simteam cum sangele imi fuge prin vene din ce in ce mai rapid, simteam ca plutesc, ca am aripi, ca stomacul meu este plin de fluturasi,si ca nimic in viata nu mai are sens fara el,incepand din momentul acela,a devenit cel mai frumos si cea mai pregnanta amintire a mea,ca vantul,care sti ca este prezent,il poti auzi,il poti simtii...dar nu il poti vedea,atunci..in momentul in care i-am intalnit ochii care straluceau datorita unei raze de soare ce scapase intre frunzele de castan ce ne ofereau umbra si racoarea lor,atunci am stiut ca el va ramane in mintea si inima mea vesnic,desi voi trece probabil peste multe alte experiente mai feerice,dar aceasta amintire va ramane prima ...inceputul,visul meu frumos de vara..M-am indragostit,si el era indragostit de mine,era raiul pe pamant,unicornii alergau in jurul meu,imi cream o lume de basm,si nimic nu ma putea oprii,cu ce simteam atunci,la 15 ani,eram imbatabila,eram de neoprit,as fi cucerit lumi,munti,as fi doborat ziduri realitati,rautati,as fi dat din sufletul meu caldura aceea imensa sa topesc gheata tuturor inghetatilor...simteam ca vibrez din cap pana in picioare,plina de afectiune...Ceea ce mie mi-a ramas imprimat in memorie,este inceputul,inceputul acela indescriptibil,ce te fura,te poarta catre alte lumi,iti deschide porti,si iti aseaza la picioare vise,culori,dimensiuni necunoscute,si totul incepe cu ai lui ochi minunati,albastrii puri inocenti mari,ale caror gene se alegeau una cate una,de o culoare galbena,ce se bateau ca aripile unui fluture,de stralucirea lor radianta,culoarea aceea albastra,imi daduse mie fiori....de imaginea lor asa de vie ce mereu or sa ma urmareasca..ce am sa-i simt mergand in spatele si pe urma pasilor mei..ce imi vor ghida orice inceput in viitor..cautandu-le mereu stralucirea..de ochii tai ca marea linistita ce ma incalzea instant doar cand ridicam capul si ii priveam..de bratele tale ce ma inconjurau si imi ofereau protectie..de inima ta..copilaroasa...de ea imi va fi dor,de ei..Asa..m-am indragostit de tine..ai fost si vei ramane inceputul meu favorit in lume!Si timpul s-a oprit la tine,si apoi am revenit in realitate,dar de atunci ai ramas asa in mintea mea, cavalerul meu stralucitor,cu armura alba si fermecata,iar eu printesa ta in pericol ..


Asculta mai multe audio Diverse