Katherine and Raven!...

Nu pot sa-mi amintesc totul,asta este tot ce stiu,dar pot sa incerc..Exista lucruri ascunse adanc in noi,atat de adanc incat nici macar hipnoza nu cred ca ar reusii vreodata sa le aduca la viata inapoi.Voi crea o poveste,va fi ca un basm,with no happy ending..Personajele vor fi doi fulgi de nea,ce se intalnesc intre cer si pamant.Ei se vor numi Katherine si Raven.
Era,pentru ca asa incepe orice basm frumos nu ?Era odata ca niciodata..un taram imperceptibil cu ochiul liber,un taram inexistent pentru noi oamenii de rand,dar un taram fermecat,ale carui povesti magice ne-au daruit visele copilariei…undeva intre cer si pamant,Pamantul de Mijloc se va numii acest spatiu nedelimitat. Acolo timpul era doar o jucarie,modelata de locuitorii acestui teritoriu…pe o pajiste,verde intinsa..un verde ametitor si proaspat,unde miresmele florilor dansau in narile celor ce le inspirau,unde durerea nu exista,unde frumusetea statea doar in ochii privitorului,fiecare interpretandu-si frumosul asa cum inima ii dorea..unde copacii te imbratisau cu a lor umbra,lasandu-te sa te racoresti sub crengile lor plecate si umplute de buchetele trandafirii,rozalii..un adevarat spectacol de culori..acolo erau doi copii,ciudat,erau doi fulgi de nea,doi dansatori ai vietii,intr-un paradis paradoxal. Acolo unde soarele isi trimitea razele la joaca,unde razele cantau din harpe magice,iar trilurile harpelor creau curcubee fermecate. Katherine,era un fulg de nea,pur alb,stralucitor,radia de viata,de gingasie,peste tot unde mergea imprastia un fior cald si umed de raceala,dar nu patrunzator si geros,te atingea fin pe obraz,pentru ca apoi sa se retraga sfioasa,recunoscandu-si originea rece,ea poseda o privire pierduta,dar calda,visatoare,dar constant reala..in spatele ei,ca o umbra,venea Raven,el,era mai dur,mai rece,ca un cub de gheata te patrundea,iar el nu pleca,semana peste tot un fior glacial,dar urmand-o pe ea,in urma lui norisorii de gheata se transformau in apa,caci isi pierdea mintile numai cand o privea,stia ca daca ii va pierde urma,va fi singur,de aceea pe fiecare pas al ei,lasa un mic norisor,ce se topea doar cand ea isi intorcea capul din cand in cand sa vada,daca el..o mai urmeaza..Raven poseda toate atributele unui calator singuratic si pierdut in spatiu,linistea ii era conferita doar de tovarasia si prietenia Katherinei.Ea il iubea,el stia,dar nu indraznea sa forteze timpul,nu incerca sa atinga supremul,ci toate isi urmau cursul natural..Sub umbra acelui copac,cei doi copii zambete isi imparteau,din priviri se intelegeau,urmareau cu privirea cum razele si trilurile impodobeau cerul..Au scrijelit in copac..K+R Heart !..Iar apoi au plecat,in urma lor a mai ramas acum necunoscutul,pericolul si nimicul. Timpul a trecut,tras ca o perdea,s-a ridicat acum pe scena vietii lor,iar ca la un semn,scena s-a repetat,de nicaieri,Katherine a aparut sub copacul KR,a atins cu grija copacul,de teama sa nu-i atinga fibra calda cu vreun ton de raceala,iar el sa se stranga si sa o goneasca. Crescuse,ea revenea din timp in timp acolo,in paradisul lor,il astepta sa vina. Crescand devenise o femeie,frumoasa,dar era un fulg de nea,un fulg al carui farmec ramasese nemuritor,cu privirea de acum rapitoare,atingerea grava,ce te atingea pana la ultima fibra a corpului.Astepta,azi ca niciodata,dupa o vijelie furtunoasa ce o invartise in teritoriile de jos,se intorsese mai trista ca niciodata,azi..nici razele nu cantau,nici trilurile nu mai erau inaltate,nici macar umbra lor stearsa nu se zarea..Ridicand privirea din pamant,uitandu-se inspre Soare Rasare,vazu cum cade un fulger intunecat,o fasie de lumina si apoi nimic,se indrepta intr-acolo,era el,cazut. L-a luat in brate,si-a chemat ajutoarele,Vantul ce adie inspre Miazazi si credinciosul ei partener Crivatul,l-au purtat pana la copacelul copilariei lor,KR,s-a rugat apoi de Soare Rasare sa-si trimita razele,trilurile sa rasara,culori sa inalte.Era grav ranit,privirea ii era atintita spre ea,o fixa cu niste ochi mari si negrii intrebatori,nu intelegea,nu putea sa inteleaga,credea ca viseaza,sau ca a murit. Era vis era aievea..Era Katherine,era pajistea,privea pierdut si incerca sa se adune..- Katherine ? Dar ea ii puse un deget ushor pe buzele tremurande si vinete acum,pt a-l linistii si cruta de efortul ce vruse sa-l faca. Trecura zeci de minute in care ea avusese grija tematoare ca el sa nu piara,in care ea ii fusese capatai,il asteptase,acum era aici,ii fusese dor,acum il avea,dar oare cat va sta..cand se va risipii si ultimul tril,oare el va mai fi acolo ? Ii scapa ca un scancet chinuit : Raven !,il vazu in bratele ei apoi..se trezii..- Esti tu ?..a vrut sa raspunda,dar nu putea,buzele ii erau petcetluite,inca se mira,inca incerca sa ii incadreze ochii..vruse sa raspunda,dar primise ce isi dorea,stia ca acum timpul ce venise sa o traga de brat,trebuia sa plece,el era bine. – Nu pleca,ii striga el,cu ochii plini de lacrimi,cu durere in suflet,cu inima aproape saltata la cer…- Nu o face, ramai cu mine,nu e doar un vis nu ?..dar ea se indeparta,in urma ei ramase o dara fina alba,ca altadata…o dara ce il indemna sa o urmeze,dar ca si ea,stia ca acest lucru este imposibil,si odata pornita pe drumul ei va fi de neintors. – Voi revenii,clatinand din genele dese si albe ca laptele,ridicandu-si privirea din pamant,lasand sa i se vada albastrul ca marea intunecat, -atunci cand vei fi pregatit,voi revenii….
Nu va revenii niciodata caci nu vor fi pregatiti,drumurile li se despart,norii se incarca,era Ea,Katherine,plangea prin forta anotimpului ce il asternea muritorilor de rand,ei cei nestiutori. Ramase ca o statuie de piatra,un imbold il facea sa tremure si sa vrea sa o urmeze,dar un zid,si datoriile il trageau inapoi,o iubea,il durea,dar nu putea sa faca nimic,era imposibil,imposibil,un cuvant ce-l urase din toata inima lui rece si puternica,de atunci de cand buzele ei roze il rostise « – Niciodata,este imposibil,noi nu vom putea fi ! »,pareau un mister atunci,dar acum intelesese ceea ce ochii si buzele ei spuneau,vor fi separati oricare le-ar fi gandul si sentimentele,dar vor fi impreuna mereu,caci iubirea din inima lor nu va pierii nicicand,se mai uita odata dupa ea,ce-i furase zambetul,linistea si somnul,facu un pas inainte,dar intoarse capul brusc,si se indrepta spre Fulger,avea lucruri de lamurit cu el,dar ii va multumii mai intai, i-o mai adusese inca o data fie si pentru cateva clipe,pe Ea !..O poveste fara sfarsit..

Tango azi,tango maine !

Cateodata incerc sa ma inteleg eu pe mine, dar pentru ca nu pot voi incepe sa te inteleg pe tine, desi e mai greu,mult mai dificil sa ma vad pe mine prin tine.....imi place apa..ador marea,si orice forma de apa ..statatoare sau nu. O ploaie ..densa,furioasa,torentiala..dar calda ..se porneste din senin si din ea doua picaturi se aleg..ele danseaza..un tango intens si pasional. Se despart..incep a-si determina forma ..una sunt eu..cealalta esti tu,dar eu sunt mica,limpede,stravezie..visatoare,inca visez la ploaie ..iar tu esti mandru,trufas,perfid,jucaus..tu pe scurt esti un bandit,dar ce furi tu..e mai greu de definit, ma furi pe mine, pas cu pas, incet incet, in linistea noptii intunecate,imi furi din ganduri,din somn, din vise, din suflet ..din mine, te integrezi in viata mea,fara sa stiu,fara sa suspin,sa-mi dau seama ca tu deja esti acolo si iti joci rolul,iar eu cand deschid ochii vad si parca nu vad. In tangoul nostru,ce doar in doi se poate dansa,am ales acest dans,pentru ca este un dans de societate,un dans ce exprima senzualitate, ce necesita pregatire,ce emana gratie,este un teren specializat,pentru doi ce formeaza un intreg printr-o arta ce exprima tot mai mult pe masura ce o privesti. Pentru ca miracolul acesta vizual si mental iti lasa in suflet o marca dubla..una de usurare,de frumusete,de superbitate.iar cea de-a doua marca de invidie,de dorinte inchise in suflet,de minti nedezlantuite,ce danseaza prin noi,picaturile unui tango, un tango in doi. Dar vezi tu..eu incerc prin rotirea gratioasa cand tu ma scapi din brate sa-ti desenez ceea ce simt..iar tu vezi,m-ai prins de mijloc,slabiciunea mi-o cunosti,si ma conduci,in pasi de tango,prada a pasiunii cu care eu vad ca ma privesti. Mi-e frica totusi,de intalnirea in plan real,de jocurile societatii ce nu ma prind,si acum,ma lasi,sa cad in valtoarea ploii ce m-a cuprins,sa ma amestec in balta searbada a vietii,si apoi revii,sa-ti ceri drepturile,dar azi..ploaia m-a lasat sa ma incalzesc,o raza de soare a sclipit,si eu am urmarit-o,am crezut ca nu ma inseala,ci ca ma va indrepta spre o viata mai calda,dar ca si tine,toti cei ma priviti,m-a pacalit,mi-a pus stele in ochi,si apoi m-a lasat sa ma usuc,negresit inconstient am pasit pe urmele ei,spre caldura inselatoare ce mi-o oferea,am picat in capcana unei promisiuni de bine,dar cu ce e mai diferita de tine.pentru ca acelasi rai divin mi l-ai oferit si tu,pentru ca apoi sa ma arunci intr-un iad vanjos..si apoi pasind in ritm de dans,ea macar m-a incalzit,tu doar m-ai lasat sa plutesc in mediul meu umed,in natura mea apoasa,si mi-ai smuls parte cu parte,ce nu mi le vei mai da inapoi,le pastrezi..pentru ca apoi,sa revii in pas de doi, in pas de tango !Si ploaia s-a oprit,eu m-am racit,azi urmez razele de soare..ele imi vor ghida zilele urmatoare..ele imi vor da vigoare..un sunet de vioara,un geamat de chitara..in vazduh ma cara..dorm,pe stele cu visele mele.

...Angels crying now!

Soare sus pe cer..raze cad peste mine si ma incalzesc,dar un dor ma cuprinde,intrebari se nasc razlete in minte..o boare de vant adie usor,si ma gandesc..cum ar fi sa plutesc pe mare in deriva..o fiinta intr-o pluta ..singura..cu buzele uscate,sarea luandu-i si ultimul strop de apa..deshidratata..cu mainile intinse,cerand sa fie salvat..marea intinsa,nici macar o suflare de om in zare,cerul intins si albastru,cat pe aci sa-l confunzi cu marea..cum iti mai este si cu singuratatea asta,tot in jur te fura si te arunca in visare,daca stai o clipa,traiesti cat pentru o viata,cateva secunde si prin fata ochilor tai se perinda o viata de om,asa cum iti doresti,iti impletesti dorinta cum vrei tu,iar acolo in visul tau esti calau si juriu tot tu..dar ..daca nu esti atent visezi prea mult si cazi prada viselor..iar apoi greu iti mai revi,caci realitatea e mai rau decat cel mai mare pradator .. Imi este greu sa intind siruri de cuvinte cand eu continuu ma gandesc la tine, si imi este greu sa stau sa ignor ce simt cand fiecare fibra din mine striga dupa tine,imi este inca dificil sa inghit ceea ce ai facut,dar pot sa accept..Nu este asa de grav faptul ca nu mai esti,chiar mi-e ushor sa accept ca te-ai inecat in ceata,si ai redevenit umbra..dar a ramas o intrebare "de ce?"..nu te-am inteles,tu ai avut initiativa,tu ai zis totul,nu te-am fortat..desi poate ar fi fost mai bine sa o fac .. dar acum ce rost mai are, tu nu mai esti..nici macar ca vis trist nu mai apari..iar eu imi vad de viata, si tu .. la fel!Now..angels crying out,this world is falling down...ce mai pot sa zic,m-am resemnat,s-a dus, a zburat,a plecat..ma doare,in fiecare zi trag aer in piept,si imi apasa o durere surda inima..aia care ai facut-o praf,bucati,ai dispersat-o,si acum o mai simt uneori datorita durerii ce o incearca..e greu sa accepti,e ca si cum esti operat pe viu,si te patrunde din ce in ce mai puternic..A fost totul o iluzie,dar a dracului iluzie a fost asa de puternica incat incet incet m-a mancat de vie,si nici macar nu s-a uitat in urma sa vada ce lasa...A ramas un suflet golit,si niste ochi goi,ai caror stralucire piere..flacara lor se stinge...dar ce-ti pasa tie,ca ma doare pe mine. Tu razi,zambesti,iubesti...cat de ciudat..ambitia m-a facut sa rationez,sa-mi dau seama,ca ceea ce roadea pe interior e doar ceva trecator,si ca in timp,oricat de mult va fi de aici inainte,imi va trece,desi e nevoie doar de un chibrit ca sa aprinzi un foc,sunt insa mai mult decat sigura ca nu o vei face,asa ca sunt pazita,ingerul meu inca vegheaza si imi ghideaza pasii spre mai bine.Dar bine inseamnai tuh,acum mai insemni o amintire stearsa,un carbune incins si acum cenusa transformat..sunt singura pe lume ..asa zicea cartea mea...singur..si are un al dracu de greu pas cand il asociezi si il pui peste tine..mai intai a fost el,apoi..tuh..ce mi-ai redat visele si sperantele,dar le-ai si luat...distinct,insa inca o experienta in plus! Te-ai dus!PA!

..Desenam ce vrem,ce mintea crede ca-i perfect!..

Sufletul, o parte izbitor de frumoasa, uimitor de usor de pierdut, o parte ce te poarta alaturi de ingeri, uimitor de usor de intinat. O parte colorata a fiintei noastre umane ce curge in valuri dense, imateriala ce ne va inalta sus sus in vazduh, aceasta parte imateriala alegem uneori sa o dam, sa o lasam prada vanatorilor nemilosi, lor celor ce iau fara a li se cuvine, si apoi ne lamentam, ca scopul vietii noastre a luat alt curs decat cel ce i l-am impus. Si privesc in gol, si urmaresc acest creion, ce atinge cu finete aceasta materie solida, pagina ce se umple pas cu pas de urme de carbune, vad cum umbra lui se joaca linistit p foaia mea, Si razele de soare imi dau batai de cap si se aduna una cate una luminandu-mi umbra. Un vant adie ushor, ciripit de pasari se adauga la decor, si eu imi continui calatoria printre cuvinte, dansez cu ele, ce-mi alearga prin minte. Un sentiment de liniste imi apasa pe inima, altul de nerabdare incearca sa ma impulsioneze, dar eu, stau si astept, in linistea mintii mele, in timp ce mirosuri adulmecatoare imi fura narile, ma indreapta spre alte culmi, imi indica ca azi fumul, visele nu mai sunt de ajuns. Eu scriu si recitesc, dar observ ca-ncep sa am o rima si un vers. Curios, ma doare, despre asta incepusem eu sa scriu, Ma doare , caci tu mi-ai semanat sufletul cu noi jocuri incantatoare, scriu despre tine, caci tu nu imi dai liniste. Despre noptile in care ma rog ca al meu somn sa vina, sa-mi deschida o usa spre lumina. Ma macina, caci nu mai inteleg, de ce imi dai motive sa visez, si sa ma las purtata de mainile iluziilor triste. Nu am nvoie de aripi sa zsbor, in schimb TU nu-mi dai pace in interior.
Si-am mai intors o pagina, de-ar fi asa ushor, eu sa ma-ntorc, sa uit din minte sa mi te dobor.Dar de ce as face-o, imi place, imi da senzatie. Esti aproape si departe,uneori simt ca esti prins in mine, te vad, te iau in brate, ma imbeti cu halucinatii, iluzii desarte...Si totusi suntem asa de departe.. Iubim .. cu fervoare ne dorim sa iubim...sa fierbem de placere, sa ne nastem din durere, sa avem flacari in ochi.. Si-au mai trecut cateva ore..lungi, ca orizontul din zare.. iar eu am reusit sa mai scriu ceva cuvinte relativ cheie la ceea ce ma doare .. Dar nu ma doare, chiar daca stiu ca totul duce spre pustiu; Totul are un curs, un spatiu si un timp bine definit... fara un 'sfarsit'...
Ma leagana, ma adorm, valurile acestea surprinzatoare. Ma captureaza intr-o capsula ce simt ca ma cuprinde, ma mentine in viata. Eu sunt rece si de gheata...asa ai spus TU, dar ..eu sunt un copil, pe o mare calda, stravezie...iluminata doar de soare, in adancuri sunt rece, pentru ca aceasta caldura, atat de ametitoare, intarzie sa apara, iar in straturile fiintei mele e greu acum sa mai patrunzi, caci odata am fost un vulcan aprins ..
Si se apropie noaptea si cuvintele incep sa-si piarda din importanta, si crengile se pleaca, un dans imi joaca pe aceasta fina, alba coala. Noapte buna suflete, in lumea mea de basm eu ma retrag, in visele tandre ce au mai ramas. Si tot ce mai am e un desen si un dulce dor de tine, ce acum imi spune ca e timpul sa zsbor,sa abandonez...

..Alta zi dupa noapte..

Intre ganduri pierdute intr-un orizont nedeterminat,un suflet sta si se intreaba cu ce am gresit oare, de ce pe mine in fiecare seara ma doboara aceleasi cuvinte, de ce ma invart intre ele ca un titirez si ma opresc mereu la acelasi punct. O inima ce se inchide acum, un suflet ce s-a pierdut in ceata, o floare ce se nu se mai deschide la lumina soarelui ce isi lasa razele sa adune zambete si dulci miresme...silence,and the rest will come...this was the end..ma intreb uneori in racoarea mintii mele,atunci cand ea se linisteste si aduna particica cu particica si faramele incep sa formeze un intreg...de ce este atat de greu sa iubesti?De ce mereu cand iubesti e mai simplu sa vrei,sa-ti doresti,sa iluzionezi,sa semeni dar sa nu si culegi...atatea intrebari,fara raspuns,si tu nu vezi,ca eu ma consum ca flacara,si gazul incepe a se termina. Si imi aprind o tigara, o privesc,vad fumul ce ma inconjoara,si mi-as dorii..sa vezi si tu prin fumul ce zboara,ce ma inconjoara,sa vezi cum pluteste in oxigen,cum se duce in plamani si apoi il expulzez afara,langa mine se aud rasete,ei..stau si viseaza in lumea lor,eu demult am invatat sa ascult dar sa nu mai aud,sa vorbesc dar sa nu mai interpretez,sa te las sa pleci....mi-e greu acum,mi-e greu si ma doare...dar iti multumesc din suflet,tu sti,m-ai invatat suficient,m-ai pregatit,mi-ai dat aripi,mi-ai luminat intunericul atunci cand am avut cea mai mare nevoie...mi-ai curatat drumul...totul e clar ..si fumul ma lasa sa il tai cu degetul..sa desenez prin el...sa ii dau o forma ce doar eu o pricep....si acum merg mai departe, capul sus,umerii drepti,e si maine o zi,e si maine o alta zi dupa noapte..nu am raspunsurile la tot,dar poate nici nu am nevoie, si ma gandesc incontinuu oare povestea asta are sfarsit?Oare eu voi sti cand am sa incetez sa te caut in vis, sa-mi doresc sa te transpun in realitate?...Rolul meu acum e stins, nu mai e nimic de facut, dar totusi e greu sa renunt..de ce tu, de ce nu altcineva , de ce ..imi pun un de ce in fata si apoi imi raspund, aproape inconstient dar deja stiu acest raspuns...pentru ca nu suntem compatibili, traim pe plan ireal,dar daca am imbina si realul, eu nu as fi suficient pentru tine...sau tu pentru mine, tu esti un copil,eu am depasit stagiul asta...dar tu copil...m-ai depasit pe mine..dar ce mai conteaza ...noi acum ne-am despartit, comic, dar nici macar nu am existat, atunci de cine ma despart eu aici ? De tine,de ceea ce mi-ai daruit,de aripile ce mi le-ai intins, si acum le-ai dat libertatea de a alege..un fluture ..se metamorfozeaza,se preschimba...azi e o alta zi dupa noapte!

Leapsa Accepted ! - O amintire frumoasa ..o viata de copil uitata

O amintire frumoasa ..voi incepe prin a ma rezuma la una singura care este foarte impregnata si imprimata in fiinta mea,care desi face parte din trecut,eu inca o caut in prezent,si e ca un vant ce te mangaie ce-l simti doar vara cand adie,si te atinge ushor, si iti infioara pielea ..iar firisoare de par se ridica vizibil pe mana. Am iubit,iubesc..si mereu voi dorii sa iubesc,ziua de maine,ora ce trece,viata,natura,animalele,tot ce ma inconjoara ..pentru ca sunt vie si traiesc..deci pot sa iubesc,imi permit,si traiesc!...Acum sa revenim la trecut,desi uneori e mai greu...voi revenii,cu multa placere...prima mea dragoste,primul meu fior in stomac,prima mea durere de cap...Eram mica,copil aveam cincisprezece ani, el saptesprezece..ziua mi-era dusman,noaptea paznic...idealuri razboinice,fire neinteleasa,copil zburdalnic,incapatanat,determinat..eram un copil puternic de naiv si visator..traiam pe stele cu visele mele ..era intr-o zi de vara..undeva la sfarsitul anului scolar..generala..o zi calduroasa..eram un grup mic de prieteni adunati in curtea unei scoli incarcate de generatii intregi de copii zburdalnici..la umbra castanilor imensi,adia o briza jucausa,din cand in cand...rasete zambete,ne distram copios ..eram mici si nestiutori..culorile ce ne inconjurau erau vi..un verde amestecat cu maron-rosiatic,un covoras de frunze uscate ..in mijlocul valtorii,agitatiei,eram eu si el..eram "iubiti"...luptasem mult sa castig statutul acesta.."prietena lui" eram mandra,luasem un trofeu..dar in mijlocul agitatiei,timpul s-a oprit in loc,tot a stat iar eu priveam uimita..am simtit cum un val de raceala ma cuprinde,cum timpul ma lasa sa-l modelez,si imi permitea sa inghet locul si momentul,schimbul de priviri,mimica fetei lui...il priveam pe el..mica mea minune,era divin superb,desi avea o cu totul alta treaba in mintea mea,se stergea absolut orice alta ocupatie distincta a lui,iar eu memoram si vedeam doar ceea ce mintea isi dorea sa auda si sa vada ..vedeam razele de soare,ce se jucau in parul lui blond ca mierea, vedeam cum i se lumineaza chipul si privirea,ma pierdeam in ochii lui albastrii ca cerul, in zambetul lui senin si vesel,ii priveam pistruii rosiatici de pe obrajii plini si colorati,admiram si adulmecam totul patrunsa ca intr-o miraculoasa magie,ceva feeric,statura lui maiestuoasa,era inalt,atletic,vibra de viata,iar eu incercam sa prind cat mai mult din el,incercam sa inghet totul,si sa nu aud nimic din ce se intampla in jur, concentrarea mea nu era perturbata nici macar de rasetele ce se auzeau in surdina in urechile mele,pur si simplu toata lumea mea in momentul ala se invartea in jur lui,iubeam..de fapt atunci ma indragosteam,simteam cum sentimente diverse si naucitoare ma incercau si trageau sa imi acapareze inima cu o viteza impresionanta,simteam cum sangele imi fuge prin vene din ce in ce mai rapid, simteam ca plutesc, ca am aripi, ca stomacul meu este plin de fluturasi,si ca nimic in viata nu mai are sens fara el,incepand din momentul acela,a devenit cel mai frumos si cea mai pregnanta amintire a mea,ca vantul,care sti ca este prezent,il poti auzi,il poti simtii...dar nu il poti vedea,atunci..in momentul in care i-am intalnit ochii care straluceau datorita unei raze de soare ce scapase intre frunzele de castan ce ne ofereau umbra si racoarea lor,atunci am stiut ca el va ramane in mintea si inima mea vesnic,desi voi trece probabil peste multe alte experiente mai feerice,dar aceasta amintire va ramane prima ...inceputul,visul meu frumos de vara..M-am indragostit,si el era indragostit de mine,era raiul pe pamant,unicornii alergau in jurul meu,imi cream o lume de basm,si nimic nu ma putea oprii,cu ce simteam atunci,la 15 ani,eram imbatabila,eram de neoprit,as fi cucerit lumi,munti,as fi doborat ziduri realitati,rautati,as fi dat din sufletul meu caldura aceea imensa sa topesc gheata tuturor inghetatilor...simteam ca vibrez din cap pana in picioare,plina de afectiune...Ceea ce mie mi-a ramas imprimat in memorie,este inceputul,inceputul acela indescriptibil,ce te fura,te poarta catre alte lumi,iti deschide porti,si iti aseaza la picioare vise,culori,dimensiuni necunoscute,si totul incepe cu ai lui ochi minunati,albastrii puri inocenti mari,ale caror gene se alegeau una cate una,de o culoare galbena,ce se bateau ca aripile unui fluture,de stralucirea lor radianta,culoarea aceea albastra,imi daduse mie fiori....de imaginea lor asa de vie ce mereu or sa ma urmareasca..ce am sa-i simt mergand in spatele si pe urma pasilor mei..ce imi vor ghida orice inceput in viitor..cautandu-le mereu stralucirea..de ochii tai ca marea linistita ce ma incalzea instant doar cand ridicam capul si ii priveam..de bratele tale ce ma inconjurau si imi ofereau protectie..de inima ta..copilaroasa...de ea imi va fi dor,de ei..Asa..m-am indragostit de tine..ai fost si vei ramane inceputul meu favorit in lume!Si timpul s-a oprit la tine,si apoi am revenit in realitate,dar de atunci ai ramas asa in mintea mea, cavalerul meu stralucitor,cu armura alba si fermecata,iar eu printesa ta in pericol ..


Asculta mai multe audio Diverse

...Si ploua SUFLETE...ploua

Ploua, curg lacrimile cerului,spala pacatele omului,sterg petele si uita suferintele,ploua in suflet,ploua in inima,in vis te uda, te mistuieste ca un foc rece...te dor,imagini se deruleaza in zbor,o picatura isi asuma rolul,isi ia bastonul si incepe a dansa, urmeaza o poveste, se-nvarte, in juru-i alearga..o amintire..ochii vad si cer,ating si vor...la geamul meu e soare ..in departare e intuneric si ploua, se sterg umbre..se uita cuvinte, se aleg suflete..se curata,picatura isi continua dansul,dar se inroseste,sange...urmeaza o veste..trist,azi orasul asta plin de umbre inecacioase va primii o noua infatisare. Masti, se aseaza pe fete obosite si cicatrizate, si strig in gol,ecou si vid..o distanta mare..o prapastie,un vis azi si-a pierdut culorile,si sangele l-a inecat, e rosu si furios. Niste idei imprastiate in mii de zari incearca sa prinda forma,dar nu vor putea,ceva le tine separat,si asa vor ramane,idei umile! Idei Inutile...raza de soare ce oglindesti in geam, mareste-ti caldura si ridica-le ceata din ochi, deschide-le mintea si incalzeste-le sufletele de gheata,da-le viata. Mi-e dor de ochii tai pierduti, de cuvantul "suflete", mi-e dor si ma inteapa,o lacrima imi scapa si pe alei necunoscute ma indreapta, imi sopteste in tacerea nemiloasa ca de voi fi fericita,ploaia va venii, gheata va impartii...mi-e dor ..de tacerea nemiloasa ..!(20 feb 8:49) Si m-am trezit, nu stiu de ce am sentimentul ca ar trebuii sa adorm la loc, totul e un vis urat, mai urat ca ieri, desi e incantator de frumos, nu am avut curajul sa ridic capul de pe perna, dar primul meu gand a fost: oare atat de tare l-a durut ce am zis, oare azi simt si eu ce a simtit el ieri? Dezamagita,da , de intorsatura situatiei, de ceea ce am vazut scris, de conditia mea de om simplu, de nimic, de aspiratiile mele infime...think high reach high...nu mai dau doi bani...high e doar un epitet,adjectiv inutil,descrie,indica si arata starea,masura....primul gand,de fapt a alergat prin mintea mea toata noaptea,sau in asa zisul meu somn nelinistit...nu ar fi trebuit sa ma bag unde stiam ca am sa pierd,dar a trebuit sa incerc,desi stiam,la oameni ca el nu o sa ajung vreodata,oameni ca el, ce au ei asa de special...nimic esential,doar o minte mai ravasita,un pas mai iute, o perceptie mai cruda asupra realitatii,o mentalitate mai iesita din comun decat a celorlalti atat de obisnuiti,dar sunt tot oameni,nu? Dar reprezinta incercari pentru mine,ceva ce eu nu o sa am, si nu-mi explic de ce, si ma impinge de la spate sa vreau sa am,sa posed acel neobisnuit,desi mi-e clar de la inceput ca ma depaseste...s-a dus totul acum,totul s-a evaporat,ce mai conteaza acum,fum si scrum,o cafea o tigara...or sa te loveasca lucrurile reale la cateva secunde dupa ce inchei asta...(5 martie 20:45) Ganduri sterse,amintiri uitate,idei inecate,vanturi mari ce vin as cere al lor tribut, ploi ce spala si lasa in urma lor o viata mai frumoasa..iarna cruda, primavara intarziata,zile reci,zidui gri,ochi inlacrimati, calme priviri...minti rasucite si intoarse,ganduri sparte si desarte,vise luminoase acum stinse si aruncate ... Scris in diferite perioade ale zilei,dar mereu aceleasi ganduri ma nelinistesc...pentru ca sunt ale mele ganduri.Diferenta dintre noi si ei, este ca noi gandim prea mult,interpretam,analizam,iar ei..simplifica,noi complicam,ce-i mult strica,mai rarut, ca este mai dragut