sâmbătă, 27 martie 2010

..Desenam ce vrem,ce mintea crede ca-i perfect!..


Sufletul, o parte izbitor de frumoasa, uimitor de usor de pierdut, o parte ce te poarta alaturi de ingeri, uimitor de usor de intinat. O parte colorata a fiintei noastre umane ce curge in valuri dense, imateriala ce ne va inalta sus sus in vazduh, aceasta parte imateriala alegem uneori sa o dam, sa o lasam prada vanatorilor nemilosi, lor celor ce iau fara a li se cuvine, si apoi ne lamentam, ca scopul vietii noastre a luat alt curs decat cel ce i l-am impus. Si privesc in gol, si urmaresc acest creion, ce atinge cu finete aceasta materie solida, pagina ce se umple pas cu pas de urme de carbune, vad cum umbra lui se joaca linistit p foaia mea, Si razele de soare imi dau batai de cap si se aduna una cate una luminandu-mi umbra. Un vant adie ushor, ciripit de pasari se adauga la decor, si eu imi continui calatoria printre cuvinte, dansez cu ele, ce-mi alearga prin minte. Un sentiment de liniste imi apasa pe inima, altul de nerabdare incearca sa ma impulsioneze, dar eu, stau si astept, in linistea mintii mele, in timp ce mirosuri adulmecatoare imi fura narile, ma indreapta spre alte culmi, imi indica ca azi fumul, visele nu mai sunt de ajuns. Eu scriu si recitesc, dar observ ca-ncep sa am o rima si un vers. Curios, ma doare, despre asta incepusem eu sa scriu, Ma doare , caci tu mi-ai semanat sufletul cu noi jocuri incantatoare, scriu despre tine, caci tu nu imi dai liniste. Despre noptile in care ma rog ca al meu somn sa vina, sa-mi deschida o usa spre lumina. Ma macina, caci nu mai inteleg, de ce imi dai motive sa visez, si sa ma las purtata de mainile iluziilor triste. Nu am nvoie de aripi sa zsbor, in schimb TU nu-mi dai pace in interior.
Si-am mai intors o pagina, de-ar fi asa ushor, eu sa ma-ntorc, sa uit din minte sa mi te dobor.Dar de ce as face-o, imi place, imi da senzatie. Esti aproape si departe,uneori simt ca esti prins in mine, te vad, te iau in brate, ma imbeti cu halucinatii, iluzii desarte...Si totusi suntem asa de departe.. Iubim .. cu fervoare ne dorim sa iubim...sa fierbem de placere, sa ne nastem din durere, sa avem flacari in ochi.. Si-au mai trecut cateva ore..lungi, ca orizontul din zare.. iar eu am reusit sa mai scriu ceva cuvinte relativ cheie la ceea ce ma doare .. Dar nu ma doare, chiar daca stiu ca totul duce spre pustiu; Totul are un curs, un spatiu si un timp bine definit... fara un 'sfarsit'...
Ma leagana, ma adorm, valurile acestea surprinzatoare. Ma captureaza intr-o capsula ce simt ca ma cuprinde, ma mentine in viata. Eu sunt rece si de gheata...asa ai spus TU, dar ..eu sunt un copil, pe o mare calda, stravezie...iluminata doar de soare, in adancuri sunt rece, pentru ca aceasta caldura, atat de ametitoare, intarzie sa apara, iar in straturile fiintei mele e greu acum sa mai patrunzi, caci odata am fost un vulcan aprins ..
Si se apropie noaptea si cuvintele incep sa-si piarda din importanta, si crengile se pleaca, un dans imi joaca pe aceasta fina, alba coala. Noapte buna suflete, in lumea mea de basm eu ma retrag, in visele tandre ce au mai ramas. Si tot ce mai am e un desen si un dulce dor de tine, ce acum imi spune ca e timpul sa zsbor,sa abandonez...

marți, 16 martie 2010

..Alta zi dupa noapte..


Intre ganduri pierdute intr-un orizont nedeterminat,un suflet sta si se intreaba cu ce am gresit oare, de ce pe mine in fiecare seara ma doboara aceleasi cuvinte, de ce ma invart intre ele ca un titirez si ma opresc mereu la acelasi punct. O inima ce se inchide acum, un suflet ce s-a pierdut in ceata, o floare ce se nu se mai deschide la lumina soarelui ce isi lasa razele sa adune zambete si dulci miresme...silence,and the rest will come...this was the end..ma intreb uneori in racoarea mintii mele,atunci cand ea se linisteste si aduna particica cu particica si faramele incep sa formeze un intreg...de ce este atat de greu sa iubesti?De ce mereu cand iubesti e mai simplu sa vrei,sa-ti doresti,sa iluzionezi,sa semeni dar sa nu si culegi...atatea intrebari,fara raspuns,si tu nu vezi,ca eu ma consum ca flacara,si gazul incepe a se termina. Si imi aprind o tigara, o privesc,vad fumul ce ma inconjoara,si mi-as dorii..sa vezi si tu prin fumul ce zboara,ce ma inconjoara,sa vezi cum pluteste in oxigen,cum se duce in plamani si apoi il expulzez afara,langa mine se aud rasete,ei..stau si viseaza in lumea lor,eu demult am invatat sa ascult dar sa nu mai aud,sa vorbesc dar sa nu mai interpretez,sa te las sa pleci....mi-e greu acum,mi-e greu si ma doare...dar iti multumesc din suflet,tu sti,m-ai invatat suficient,m-ai pregatit,mi-ai dat aripi,mi-ai luminat intunericul atunci cand am avut cea mai mare nevoie...mi-ai curatat drumul...totul e clar ..si fumul ma lasa sa il tai cu degetul..sa desenez prin el...sa ii dau o forma ce doar eu o pricep....si acum merg mai departe, capul sus,umerii drepti,e si maine o zi,e si maine o alta zi dupa noapte..nu am raspunsurile la tot,dar poate nici nu am nevoie, si ma gandesc incontinuu oare povestea asta are sfarsit?Oare eu voi sti cand am sa incetez sa te caut in vis, sa-mi doresc sa te transpun in realitate?...Rolul meu acum e stins, nu mai e nimic de facut, dar totusi e greu sa renunt..de ce tu, de ce nu altcineva , de ce ..imi pun un de ce in fata si apoi imi raspund, aproape inconstient dar deja stiu acest raspuns...pentru ca nu suntem compatibili, traim pe plan ireal,dar daca am imbina si realul, eu nu as fi suficient pentru tine...sau tu pentru mine, tu esti un copil,eu am depasit stagiul asta...dar tu copil...m-ai depasit pe mine..dar ce mai conteaza ...noi acum ne-am despartit, comic, dar nici macar nu am existat, atunci de cine ma despart eu aici ? De tine,de ceea ce mi-ai daruit,de aripile ce mi le-ai intins, si acum le-ai dat libertatea de a alege..un fluture ..se metamorfozeaza,se preschimba...azi e o alta zi dupa noapte!

duminică, 14 martie 2010

Leapsa Accepted ! - O amintire frumoasa ..o viata de copil uitata



O amintire frumoasa ..voi incepe prin a ma rezuma la una singura care este foarte impregnata si imprimata in fiinta mea,care desi face parte din trecut,eu inca o caut in prezent,si e ca un vant ce te mangaie ce-l simti doar vara cand adie,si te atinge ushor, si iti infioara pielea ..iar firisoare de par se ridica vizibil pe mana. Am iubit,iubesc..si mereu voi dorii sa iubesc,ziua de maine,ora ce trece,viata,natura,animalele,tot ce ma inconjoara ..pentru ca sunt vie si traiesc..deci pot sa iubesc,imi permit,si traiesc!...Acum sa revenim la trecut,desi uneori e mai greu...voi revenii,cu multa placere...prima mea dragoste,primul meu fior in stomac,prima mea durere de cap...Eram mica,copil aveam cincisprezece ani, el saptesprezece..ziua mi-era dusman,noaptea paznic...idealuri razboinice,fire neinteleasa,copil zburdalnic,incapatanat,determinat..eram un copil puternic de naiv si visator..traiam pe stele cu visele mele ..era intr-o zi de vara..undeva la sfarsitul anului scolar..generala..o zi calduroasa..eram un grup mic de prieteni adunati in curtea unei scoli incarcate de generatii intregi de copii zburdalnici..la umbra castanilor imensi,adia o briza jucausa,din cand in cand...rasete zambete,ne distram copios ..eram mici si nestiutori..culorile ce ne inconjurau erau vi..un verde amestecat cu maron-rosiatic,un covoras de frunze uscate ..in mijlocul valtorii,agitatiei,eram eu si el..eram "iubiti"...luptasem mult sa castig statutul acesta.."prietena lui" eram mandra,luasem un trofeu..dar in mijlocul agitatiei,timpul s-a oprit in loc,tot a stat iar eu priveam uimita..am simtit cum un val de raceala ma cuprinde,cum timpul ma lasa sa-l modelez,si imi permitea sa inghet locul si momentul,schimbul de priviri,mimica fetei lui...il priveam pe el..mica mea minune,era divin superb,desi avea o cu totul alta treaba in mintea mea,se stergea absolut orice alta ocupatie distincta a lui,iar eu memoram si vedeam doar ceea ce mintea isi dorea sa auda si sa vada ..vedeam razele de soare,ce se jucau in parul lui blond ca mierea, vedeam cum i se lumineaza chipul si privirea,ma pierdeam in ochii lui albastrii ca cerul, in zambetul lui senin si vesel,ii priveam pistruii rosiatici de pe obrajii plini si colorati,admiram si adulmecam totul patrunsa ca intr-o miraculoasa magie,ceva feeric,statura lui maiestuoasa,era inalt,atletic,vibra de viata,iar eu incercam sa prind cat mai mult din el,incercam sa inghet totul,si sa nu aud nimic din ce se intampla in jur, concentrarea mea nu era perturbata nici macar de rasetele ce se auzeau in surdina in urechile mele,pur si simplu toata lumea mea in momentul ala se invartea in jur lui,iubeam..de fapt atunci ma indragosteam,simteam cum sentimente diverse si naucitoare ma incercau si trageau sa imi acapareze inima cu o viteza impresionanta,simteam cum sangele imi fuge prin vene din ce in ce mai rapid, simteam ca plutesc, ca am aripi, ca stomacul meu este plin de fluturasi,si ca nimic in viata nu mai are sens fara el,incepand din momentul acela,a devenit cel mai frumos si cea mai pregnanta amintire a mea,ca vantul,care sti ca este prezent,il poti auzi,il poti simtii...dar nu il poti vedea,atunci..in momentul in care i-am intalnit ochii care straluceau datorita unei raze de soare ce scapase intre frunzele de castan ce ne ofereau umbra si racoarea lor,atunci am stiut ca el va ramane in mintea si inima mea vesnic,desi voi trece probabil peste multe alte experiente mai feerice,dar aceasta amintire va ramane prima ...inceputul,visul meu frumos de vara..M-am indragostit,si el era indragostit de mine,era raiul pe pamant,unicornii alergau in jurul meu,imi cream o lume de basm,si nimic nu ma putea oprii,cu ce simteam atunci,la 15 ani,eram imbatabila,eram de neoprit,as fi cucerit lumi,munti,as fi doborat ziduri realitati,rautati,as fi dat din sufletul meu caldura aceea imensa sa topesc gheata tuturor inghetatilor...simteam ca vibrez din cap pana in picioare,plina de afectiune...Ceea ce mie mi-a ramas imprimat in memorie,este inceputul,inceputul acela indescriptibil,ce te fura,te poarta catre alte lumi,iti deschide porti,si iti aseaza la picioare vise,culori,dimensiuni necunoscute,si totul incepe cu ai lui ochi minunati,albastrii puri inocenti mari,ale caror gene se alegeau una cate una,de o culoare galbena,ce se bateau ca aripile unui fluture,de stralucirea lor radianta,culoarea aceea albastra,imi daduse mie fiori....de imaginea lor asa de vie ce mereu or sa ma urmareasca..ce am sa-i simt mergand in spatele si pe urma pasilor mei..ce imi vor ghida orice inceput in viitor..cautandu-le mereu stralucirea..de ochii tai ca marea linistita ce ma incalzea instant doar cand ridicam capul si ii priveam..de bratele tale ce ma inconjurau si imi ofereau protectie..de inima ta..copilaroasa...de ea imi va fi dor,de ei..Asa..m-am indragostit de tine..ai fost si vei ramane inceputul meu favorit in lume!Si timpul s-a oprit la tine,si apoi am revenit in realitate,dar de atunci ai ramas asa in mintea mea, cavalerul meu stralucitor,cu armura alba si fermecata,iar eu printesa ta in pericol ..


Asculta mai multe audio Diverse

sâmbătă, 6 martie 2010

...Si ploua SUFLETE...ploua


Ploua, curg lacrimile cerului,spala pacatele omului,sterg petele si uita suferintele,ploua in suflet,ploua in inima,in vis te uda, te mistuieste ca un foc rece...te dor,imagini se deruleaza in zbor,o picatura isi asuma rolul,isi ia bastonul si incepe a dansa, urmeaza o poveste, se-nvarte, in juru-i alearga..o amintire..ochii vad si cer,ating si vor...la geamul meu e soare ..in departare e intuneric si ploua, se sterg umbre..se uita cuvinte, se aleg suflete..se curata,picatura isi continua dansul,dar se inroseste,sange...urmeaza o veste..trist,azi orasul asta plin de umbre inecacioase va primii o noua infatisare. Masti, se aseaza pe fete obosite si cicatrizate, si strig in gol,ecou si vid..o distanta mare..o prapastie,un vis azi si-a pierdut culorile,si sangele l-a inecat, e rosu si furios. Niste idei imprastiate in mii de zari incearca sa prinda forma,dar nu vor putea,ceva le tine separat,si asa vor ramane,idei umile! Idei Inutile...raza de soare ce oglindesti in geam, mareste-ti caldura si ridica-le ceata din ochi, deschide-le mintea si incalzeste-le sufletele de gheata,da-le viata. Mi-e dor de ochii tai pierduti, de cuvantul "suflete", mi-e dor si ma inteapa,o lacrima imi scapa si pe alei necunoscute ma indreapta, imi sopteste in tacerea nemiloasa ca de voi fi fericita,ploaia va venii, gheata va impartii...mi-e dor ..de tacerea nemiloasa ..!(20 feb 8:49) Si m-am trezit, nu stiu de ce am sentimentul ca ar trebuii sa adorm la loc, totul e un vis urat, mai urat ca ieri, desi e incantator de frumos, nu am avut curajul sa ridic capul de pe perna, dar primul meu gand a fost: oare atat de tare l-a durut ce am zis, oare azi simt si eu ce a simtit el ieri? Dezamagita,da , de intorsatura situatiei, de ceea ce am vazut scris, de conditia mea de om simplu, de nimic, de aspiratiile mele infime...think high reach high...nu mai dau doi bani...high e doar un epitet,adjectiv inutil,descrie,indica si arata starea,masura....primul gand,de fapt a alergat prin mintea mea toata noaptea,sau in asa zisul meu somn nelinistit...nu ar fi trebuit sa ma bag unde stiam ca am sa pierd,dar a trebuit sa incerc,desi stiam,la oameni ca el nu o sa ajung vreodata,oameni ca el, ce au ei asa de special...nimic esential,doar o minte mai ravasita,un pas mai iute, o perceptie mai cruda asupra realitatii,o mentalitate mai iesita din comun decat a celorlalti atat de obisnuiti,dar sunt tot oameni,nu? Dar reprezinta incercari pentru mine,ceva ce eu nu o sa am, si nu-mi explic de ce, si ma impinge de la spate sa vreau sa am,sa posed acel neobisnuit,desi mi-e clar de la inceput ca ma depaseste...s-a dus totul acum,totul s-a evaporat,ce mai conteaza acum,fum si scrum,o cafea o tigara...or sa te loveasca lucrurile reale la cateva secunde dupa ce inchei asta...(5 martie 20:45) Ganduri sterse,amintiri uitate,idei inecate,vanturi mari ce vin as cere al lor tribut, ploi ce spala si lasa in urma lor o viata mai frumoasa..iarna cruda, primavara intarziata,zile reci,zidui gri,ochi inlacrimati, calme priviri...minti rasucite si intoarse,ganduri sparte si desarte,vise luminoase acum stinse si aruncate ... Scris in diferite perioade ale zilei,dar mereu aceleasi ganduri ma nelinistesc...pentru ca sunt ale mele ganduri.Diferenta dintre noi si ei, este ca noi gandim prea mult,interpretam,analizam,iar ei..simplifica,noi complicam,ce-i mult strica,mai rarut, ca este mai dragut