O planseta lipsita de culoare!

Gust din viata, gustam din savorile ce ne sunt servite, înghițim in sec,adulmecam si gustam, mii si milioane de reacții se declanșează de la singur stimulent, o feerie de culori si senzații cutremurătoare încep sa se descarce in mintea noastră. Se învîrt precum caruselul, dansează si lansează mii de rachetele in creștetul capului. Încerc să ma conectez la inner me, dar e greu si dificil, pentru ca ma cotropesc multe sentimente diferite. Creierul meu are loc sa le alterneze pe toate, dar nu pot face eu fata, pentru ca ele vin pe rînd,dar ma prind descoperita,ma ataca cu mii de încercări,ma doboară brusc,le simt ca avalanșe,mini-avalanșe,scurte si șocante. Dar le gust, si de fiecare data cînd se retrag, ca un reflux,îmi lasă o noua imagine pe vîrful limbii pentru a o putea digera preț de cîteva secunde, iar apoi rapid, fulminant ma ataca o cu totul alta vraja miraculoasa de emoții si sentimente,probabil îngropate. Milioane de ecrane separate se formează in fata ochilor mei, si le privesc pe fiecare in parte, ma simt de parca as avea o minte tehnologica care trăiește in doua realități, a mea si timpul real. Fiecare din ele pătrund și in realitatea umana, dar in cea ireala, umanul nu poate pătrunde, caci este mai dificil, nu au atribute speciale, supranaturale, sunt simple interacțiuni ale omului din mine care încearcă să-și atingă centrul ireal,ceea ce formează o bariera,in acelasi timp creîndu-mi si mie o încărcătură imensa, care se descarca ca fulgerul, simt cum urca un flux de adrenalina, dar in acelasi timp privesc si celalalte imagini ce-mi distrag senzația primara, si ma poarta înspre abandon total. As vrea sa abandonez, sa-mi las mintea sa trăiască, sa-i dau voie sa ma transporte in lumea culorilor si senzațiilor. Si stele nu se mai aprind, si ochii s-au stins, n-ai avea ce sa mai iei, caci lumea mea e in palma ta. Si te-ai dus, te-ai stins, de intuneric te-ai lasat atins. Lumina .. liniste.. s-a deschis.. o raza de soare a patruns, si in acest univers o floare a inflorit. Bzz ..Bzz..Soneria..aia ciudata, nu vrea sa taca, si ma intorc in vis..ma intorc.. plonjez inapoi..in mintea-mi incinsa de idei, una dupa alta,valuri curg,valuri spumoase,furtunoase,ravasitoare.Te pictez in diferite si mii de ipostaze posibile,imaginare, si vine o vremea cand toate se scurg asemenea paletelor de acuarela de pe panza prost pictata, caci tu nu sti sa ramai, ci doar sa fugi, sa uiti, sa indepartezi..si apoi sa vrei sa sti de ce dupa ploaie umbrele au disparut.