Ciudata .. o ciudata in lumea mea ! ..

M-am trezit, m-am spalat pe dinti, m-am machiat,am luat hainele pe mn, cartile in ghiozdan,am bagat castile la telefon, am dat drumul la radio, am inchis usa....am plecat....mi-am luat o cafea, am aprins o tigara, am inceput sa ma indrept spre statia de 40, astept...dar ce astept eu ..nu vine,si nici nu cred ca o sa mai vina vreodata...Ciudata...o ciudata in lumea mea! Sunt ciudata....ma intorc inapoi, am aruncat paharul de cafea in gunoi, am triat agenda telefonica .."Dra vii la fac?" .."Nu"..scurt dialog eu si colega mea adormita :)....merg,ma indrept inspre casa mea .. e la vreo 100 de m departare de statia unde asteptam ..si urc scarile inapoi, nu ma grabesc, chiar deloc, plutesc ca in general...am ajuns, ma schimb, am deschis calculatorul....nimic..reflectez..pauza cateva secunde, apoi tastez..ma intorc in trecut,caut in nestire, caut un semn, un semn de la tine...nu exista..m-am inselat, ca de fiecare data..am asteptat nimic ..."ti-ai jucat ultima carte" ..imi deschid cartea, ma propulsez in universul cartii, ma poarta catre o alta lume...citesc..o pagina, cincizeci..dar fiecare cuvant ce seamana a "durere" , ma poarta rapid inapoi la tine....am inchis cartea, vorbesc .. "Imi sta bine? "..o intrebare din senin,trece prin urechile mele, mintea mea o proceseaza, eu refuz sa imi misc buzele in incercarea de a da un raspuns .."Nu stiu, mi se par ciudate ?!" ... o forteaza, mintea mea inca digera cuvintele ei, dar nu vrea pur si simplu sa se smulga din visare, acolo intr-un coltz am ramas blocata...gandesc..prea mult.. ca de obicei .. culeg cuvinte, le asez, bratele mintii mele formeaza fraze din cuvinte uitate si aruncate intr-o prapastie fara fund... ii raspund,aproape absent..."Ciudato, tu le porti nu eu" .. rad.. maschez faptul ca eu nu sunt prezenta la discutia asta inutila...totul e inutil.. eu ..plutesc/intre gandurile mele, intre imaginile ce sunt imprastiate acum in fiecare colt al mintii mele confuze .. tacere ...caut iar in nestire, gasesc, zambesc....de data asta rad cu adevarat, ultimele 'noastre' conversatii pline de umor si de ironie, de intelesuri ascunse si de nervi,de disperare..de senzatii dragute ce se lovesc de fiecare fibra a mea....pic...pic iar in visare, pic in prapastia mea, a mea desenata de mine...in valtoarea unde-mi place sa raman doar eu si cu mine...uneori si cu 'tine'.. e prea mult...nu mai suport....tacere...e grea si ma doare, am nevoie de o franghie,nu ma lasa aici...pentru ca nu pot sa uit, oricat incerc...taie-mi cordonul,sau reda-mi aerul...fa ceva caci simt ca ma inec ... 8 zile .. "Ciudato" / dialog.. importante nu sunt persoanele .. ci doar ceea ce-mi ramane plutitor prin creier ..8 zile, imi repet singura .. 8 zile..si nimic...si inca nu inteleg...timpul trece nepasator in vrerea lui..nu-i pasa..ca existe mici fiinte ce se pierd odata cu trecerea lui...se trec si ele..gol...ma simt ca o ciudata..pentru ca sunt una, pentru ca am schimbat,dat din mana realitatea pe vise marunte, cladite din cuvinte...mi-ai construit un castel feeric..."te las sa traiesti 'basmul' tau" ..atatea litere fara sens, ce-mi umbla nestingherite prin minte, atatea sentimente dezlantuite pentru ce ? Cum..?e posibil asa ceva .. sa ma pierd pe mine, sa te caut pe tine ... cum? Eu .. nu mai traiesc viata mea..ci doar trec prin ea, ca un nor pe cer, un nor linistit purtat de vant...asa ma simt o trestie firava batuta de vant....Ma regasesc uneori pierduta de mine, ma indepartez de mine, si cad in depresie, nu mai stiu sa fac diferenta intre ceea ce este real...si unde as vrea sa ajung...nu mai am vlaga..sunt lipsita de energie, de vointa, de ambitie...trei atribute care nu mi-au lipsit nicicand, dar acum nu le mai am, nu in masura imensa si in doza indispensabila in care nu demult erau nelipsite....dar nu mai sunt..nu mai sunt nici EU...si pauza .. ma blochez ..incep sa scriu...incerc sa descarc parti in mine..prin literele astea .. nu pot sa te incui, sa te dau afara...DAR PLEACA .. pleaca te rog! Iti dau si cheia numai sa nu ma mai simt atat de lipsita de viata, sa nu mai simt ca totul trece si e sec ! DU-TE, pleaca te rog!..am scris,am scris in acest mic mini-descarcator..am lasat iar o parte o gandurilor mele nemuritoare...dar altele vor revenii,curand .. amenintatoare...dar..nu voi face asta, ca sa ma opresc, voi scrie, dar nu iti voi scrie tie .. tu ramai o pata in mintea mea, un joc de imagini colorate..dar as vrea, as vrea sa stii ce scriu eu...pentru ca sunt o ciudata, care a picat prada ..si prada a ramas...pentru ca eu nu pierd, dar uite ca acum am pierdut, si am scazut pana si in ochii mei..o parte din mine .. s-a dezlipit fara sa simt...abtinandu-ma sa-ti scriu, nu fac decat sa-mi frang sufletul iar, si iar... sa-l inec in mii de alte litere ce se astern una dupa alta...PLEACA TE ROG! Dispari../dialog eu si cu mine....s-a terminat..voi posta ..ma voi intinde la loc in pat, voi astepta,timpul va trece...masca se va reaseza...si voi revenii ..baCk in My LiFe..! Absenta ca-ntotdeauna!

But inside I'm Screaming ! :|

Ma simt trista..incerc sa ma adun, dar nu mai reusesc..minut de minut si secunda dupa secunda ma inec in ale mele ganduri, ele alearga necontenite, si incearca sa-mi dea o solutie ..dar au obosit,am obosit si eu, simt nevoia sa fiu iar cu mine, vreau sa revin la stadiul unde nu-mi pasa de nimic si nimeni. Dar consider ca nu mai pot...s-au dus multe din resursele mele, si vad ca dupa cum trece timpul e din ce in ce mai greu sa ma adun. Sunt ravasita,sunt eu si sunt blocata intr-o bucla de timp. E ca si cum bucla asta nu mai vrea sa se desprinda, adevarul ca imi si place, sa stau asa blocata, nu vreau sa renunt, nu pot..si chiar nu incerc. Ma fura de fiecare data ca un vis misterios, am aflat ca imi este mult mai ushor sa incerc sa traiesc un vis, decat sa raman in realitate..am aflat ca lucrurile complicate nu fac decat sa te nemultumeasca,pe cand un vis, un vis frumos te implineste, chiar daca ramane doar la nivel inconstient..Imi este foarte frica sa ma confrunt cu situatia reala, pentru ca mi-as da seama ca am fost doar un "joculetz"...si atunci stiu ca m-ar durea , si as cadea intr-o prapastie fara fund...Dar imi doresc atat de tare, incat imi iese prin pori dorintza de a avea ce nu am acum. Imi doresc prea mult, si am impresia ca din acest motiv nu reusesc sa ma mai dedublez si sa inec amarul asta fara de sfarsit, m-am inecat, mi s-a luat aerul si eu nu am facut nimic sa ripostez, am acceptat situatia, si am predat totul fara lupta, m-am avantat atat de tare incat mintea mea s-a incurcat singura, am uitat sa fiu lucida, sa judec la rece, nu am mai vazut situatia printr-un ecran cum as fi facut de obicei, pur si simplu m-am pierdut pe mine in ecran si nu mai stiu sa ma readun. De data aceasta am fost mult prea patrunsa, am ars prea rapid, si am devenit volatila in mainile altuia. Controlul l-am predat sentimentelor, iar ele au profitat de fiecare moment de slabiciune si m-au acaparat, nelasandu-mi cale de iesire, iar asa am reusit sa ma daruiesc complet, desi a fost gresit ce am facut, pentru ca securitatea mea enorma a fost data jos, pic cu pic.... iar acum , eu sunt tot intr-o bucla unde astept linistita, desi ma omoara linistea mai mult decat orice altceva pe lume, si sufar in tacere, dar simt ca monstrul asta tacut, curand va erupe, si va actiona fara sa gandeasca si o sa se aleaga praful de absolut tot, iar in spatele meu o sa ramana doar praf si cenusa .. si tare ma rog sa nu se intample asta, si tare nu vreau sa-si scoata coltii la lumina my micutz monster...pentru ca voi parjolii tot ce-mi intra in cale ..! Dar in cele din urma .. mi-e dor .. mi-e dor .. si nu pot trece peste !

Un toast, pentru tine, pentru mine,pentru strigatele nestinse!

Si pentru nefericirea din mine,
Si dragostea din tine,
Sa inchinam un pahar de sange,
Si sa ne inchipuim ca nu totul e amar.

Si pt peretii astia de nepasare,
La care tot strig ca ma doare,
Pentru tot ce urasc,
Si pentru tot ce vreau sa iubesc,
Pentru visele mele ciudate,
Si pentru toate amintirile incuiate,

Un toast,
Sa inchinam un pahar in care totul nu este asa de amar!

Sa fim vampiri o noapte
Sa fugim,sa avem ganduri necugetate,
Sa bem din elixirul tineretii,
Sa alteram cursul vietii,

Sa daruim cu ardoare,
Sa plangem,sa citim ganduri nemuritoare,
Sa dorim,sa sugem tot ce e in viata,
Sa le daruim imensa ceata!

Un toast,
Sa inchinam un pahar, in care totul nu este asa de amar!

Vis de primavara ..

Uneori se intampla sa percepem realitatea din jur exact asa cum vrem noi, si in loc sa acceptam ceea ce este o modelam, si o tesam ca pe o panza de matase,picurand vise si stele acolo unde sunt doar neguri si gol. Mergeam pe strada .. evident plecand de la facultate, urechile mele erau incantate de muzica mea favorita, imi da o senzatie magnifica, mergand pe strada agale si ascultand muzica simt ca dansez in timp ce merg, in loc sa pun un pas in fata celuilalt, eu dansez,adulmec covorul ce mi se asterne in fata, ecrane de imagini, ploi de culori ce danseaza cu razele de soare..Ador sa merg si sa observ, sa privesc, si sa-ncerc sa inteleg, sa vad cum doi indragostiti nu-si pot lua mainile unul de pe celalalt stand in parc pe o banca, cum un caine doarme linistit bucurandu-se de soarele ce-l incalzeste, cum toti se misca intr-o forfota continua. Cum domnul cel imbracat in costum si vorbind la telefon ignora ca trece pe langa un mic rai, si uita sa-l priveasca, trecand nepasator, cum toti ne indreptam in directii total diferite uitand pur si simplu sa incetinim ritmul. Revenind la visul meu, ador cum spuneam sa merg pe langa unicul parc ramas in Constanta, sa vad frunzele ce parca picura, una verde, alta un pic mai galbena, rauri de floricele galbene amestecate in verdele ierbii proaspat crescute,sa ridic privirea inspre copacii mari ce umbresc aleea care-mi ghideaza pasii dansatori spre casa..sa imi incant narile cu aromele miresmelor placute ale primaverii ce se amesteca cu vara ce ameninta a venii furioasa din urma, pur si simplu sa stau si sa ma pierd in peisajul acesta de neuitat, pentru o clipa ma face sa simt ca totul este mai bun si mai frumos, iar tot ce ma inconjoara este matasea mea, eu o tes, si este asa cum doar in vis o pot vedea...pajisti line si calde, oameni radiind de lumina si prospetime..seamana a ceva oniric,ideal..dar asa este in fiecare zi,cand eu plec de la facultate,acest drum ce-l parcurg intr-o clipita parca imi insenineaza ziua fara sa-mi dau seama, in locul gandurilor mele nemuritoare,imi seamana linistea ce mi-o doresc atat de tare. Uit mereu cat de agitata sunt si cat de multe vreau sa realizez, doar simplul fapt ca acest rai inca mai exista imi bucura inima, imi da un nou suflu. Si am uitat, cand dansez, am incercat sa inchid ochii, si i-am inchis, si mergand cu o viteza mare si cu ochii inchisi, nu ca nu i-am avea mereu inchisi, cu perdelele bine trase peste ei, dar acum i-am tinut asa din placere, umbre rapide treceau peste ei,si mergeam drept, ma simteam ca intr-un tren, ca atunci cand treci printr-un tunel, si esti la geam iar singurele bucatele de lumina ce le zaresti sunt razele razlete ce mai scapa prin gaurelele tunelului, simteam ca lumea se invarte, iar eu plutesc. Sunt o visatoare....si asa mi-am inecat amarul, si am uitat ca tu nu mai esti .. asa mi-am creat o alta lume unde eu sunt fericita..parcurgand acest drum nesemnificativ pentru cei ce nici nu-l mai vad, pentru cei ce a devenit atat de comun incat nici macar nu mai stiu ca exista acolo .. dar pentru mine.. este visul meu de primavara ..

New Game ..11-04-2010

Come on rock this party,isnt this the way we start? :) Si incepe un nou joc,un nou gand un nou proiect,o noua magie. Totul s-a linistit acum,si am pornit in cautarea altor orizonturi,si vrand nevrand s-a nimerit la locul si momentul potrivit..un pui de om, un baiat frumusel,plin de viata...si "talent"..dar eu avand o suferinta mare in carca,ce nu ma lasa sa-mi depasesc starea,inca nu pot sa privesc artificiile,nu pot sa-mi deschid aripile,ma simt ca un porumbel ranit,cu aripile taiate,cu libertatea luata. Dar a aparut Blue Eyes ..asa ii voi zice,si e sincer,si e calm,si inteligent,si il respect,si ar cam avea toate calitatile necesare..dar parca cineva ma trage de maneca,si ma doare..simt ca mi se taie rasuflarea,si nu pot inainta,parca ma ineaca,imi ia aerul si mi-l da cu portia...Desi ar trebuii sa fiu bucuroasa ..energica,sa am un vis revelator..sa ma gandesc cat de frumos si de placut a fost momentul..am vorbit,a vorbit el mai mult,eu am tacut,desi langa el,imi imaginam ca sunt in alta parte,ma bucuram si parca imi doream sa se bucure inca cineva,imi doream ca in locul lui Blue Eyes sa fie Dark Blue Eyes..de ce mereu cand intalnim ceva probabil bun pentru noi,nu incercam sa tinem de el,si ne gandim la trecut,si facem comparatii in loc sa ne deschidem inima si sa asimilam cu mai multa usurinta frumosul ce ni se intinde la picioare!Era asa de sweet,si de dulce,nu stiu cum am putut sa murdaresc momentul ala si sa ma gandesc la unica persoana care nu merita sa-i acord nici macar o secunda din timpul meu,cum am putut eu sa intinez un moment asa de pretios,cu altul asa de murdar ..dar mi-e dor de el,ma gandesc continuu si nu-mi iese din cap,desi intentia mea e sa-l uit,si cu cat incerc sa-l scot cu atat devine mai greu,persista ca o nenorocita de pata de ciocolata pe o camasa alba. Ma gandesc cu teroare ca nu voi putea sa-mi depasesc statutul si ca il voi ranii,dar vreau,cu atat de multa ambitie vreau sa simt ceva pentru Blue Eyes..mi-a facut ziua de azi mai ushoara,mai luminata. Am zambit azi,si nu a fost o masca,a fost ceva uimitor. E inceputul meu favorit...fluturi,fiori,dorinta de cunoastere..nevoie de afectiune,totul incepe frumos..dar imi doresc in mintea mea sa traiesc dedublata,o parte din mine se pierde in ochii lui frumosi,melancolici..albastrii..ador oamenii cu ochi albastrii,tind sa cred ca au o anumita prestanta,au o nuanta nobila in iris..ii face automat mai demni sa fie vii,pentru ca au ceva distinct fata de restul ! Sunt diferiti doar prin nobilitatea culorii ce-o poarta,e o culoare linistita,expresiva..e senin azi,e soare si e cald,norisorii ma inconjoara si ma poarta spre cer.E senin azi..e senin,combinat cu durerea ce-mi omoara inima la fiecare bataie,e o senzatie ciudata..desi nu sunt atat de entuziasmata cum ar fi trebuit,dar nu e tarziu..e Senin!Si totul e mai usor!Si azi zzZsSborr spre culmi inalte,spre orizonturi mai luminate!

Katherine and Raven!...

Nu pot sa-mi amintesc totul,asta este tot ce stiu,dar pot sa incerc..Exista lucruri ascunse adanc in noi,atat de adanc incat nici macar hipnoza nu cred ca ar reusii vreodata sa le aduca la viata inapoi.Voi crea o poveste,va fi ca un basm,with no happy ending..Personajele vor fi doi fulgi de nea,ce se intalnesc intre cer si pamant.Ei se vor numi Katherine si Raven.
Era,pentru ca asa incepe orice basm frumos nu ?Era odata ca niciodata..un taram imperceptibil cu ochiul liber,un taram inexistent pentru noi oamenii de rand,dar un taram fermecat,ale carui povesti magice ne-au daruit visele copilariei…undeva intre cer si pamant,Pamantul de Mijloc se va numii acest spatiu nedelimitat. Acolo timpul era doar o jucarie,modelata de locuitorii acestui teritoriu…pe o pajiste,verde intinsa..un verde ametitor si proaspat,unde miresmele florilor dansau in narile celor ce le inspirau,unde durerea nu exista,unde frumusetea statea doar in ochii privitorului,fiecare interpretandu-si frumosul asa cum inima ii dorea..unde copacii te imbratisau cu a lor umbra,lasandu-te sa te racoresti sub crengile lor plecate si umplute de buchetele trandafirii,rozalii..un adevarat spectacol de culori..acolo erau doi copii,ciudat,erau doi fulgi de nea,doi dansatori ai vietii,intr-un paradis paradoxal. Acolo unde soarele isi trimitea razele la joaca,unde razele cantau din harpe magice,iar trilurile harpelor creau curcubee fermecate. Katherine,era un fulg de nea,pur alb,stralucitor,radia de viata,de gingasie,peste tot unde mergea imprastia un fior cald si umed de raceala,dar nu patrunzator si geros,te atingea fin pe obraz,pentru ca apoi sa se retraga sfioasa,recunoscandu-si originea rece,ea poseda o privire pierduta,dar calda,visatoare,dar constant reala..in spatele ei,ca o umbra,venea Raven,el,era mai dur,mai rece,ca un cub de gheata te patrundea,iar el nu pleca,semana peste tot un fior glacial,dar urmand-o pe ea,in urma lui norisorii de gheata se transformau in apa,caci isi pierdea mintile numai cand o privea,stia ca daca ii va pierde urma,va fi singur,de aceea pe fiecare pas al ei,lasa un mic norisor,ce se topea doar cand ea isi intorcea capul din cand in cand sa vada,daca el..o mai urmeaza..Raven poseda toate atributele unui calator singuratic si pierdut in spatiu,linistea ii era conferita doar de tovarasia si prietenia Katherinei.Ea il iubea,el stia,dar nu indraznea sa forteze timpul,nu incerca sa atinga supremul,ci toate isi urmau cursul natural..Sub umbra acelui copac,cei doi copii zambete isi imparteau,din priviri se intelegeau,urmareau cu privirea cum razele si trilurile impodobeau cerul..Au scrijelit in copac..K+R Heart !..Iar apoi au plecat,in urma lor a mai ramas acum necunoscutul,pericolul si nimicul. Timpul a trecut,tras ca o perdea,s-a ridicat acum pe scena vietii lor,iar ca la un semn,scena s-a repetat,de nicaieri,Katherine a aparut sub copacul KR,a atins cu grija copacul,de teama sa nu-i atinga fibra calda cu vreun ton de raceala,iar el sa se stranga si sa o goneasca. Crescuse,ea revenea din timp in timp acolo,in paradisul lor,il astepta sa vina. Crescand devenise o femeie,frumoasa,dar era un fulg de nea,un fulg al carui farmec ramasese nemuritor,cu privirea de acum rapitoare,atingerea grava,ce te atingea pana la ultima fibra a corpului.Astepta,azi ca niciodata,dupa o vijelie furtunoasa ce o invartise in teritoriile de jos,se intorsese mai trista ca niciodata,azi..nici razele nu cantau,nici trilurile nu mai erau inaltate,nici macar umbra lor stearsa nu se zarea..Ridicand privirea din pamant,uitandu-se inspre Soare Rasare,vazu cum cade un fulger intunecat,o fasie de lumina si apoi nimic,se indrepta intr-acolo,era el,cazut. L-a luat in brate,si-a chemat ajutoarele,Vantul ce adie inspre Miazazi si credinciosul ei partener Crivatul,l-au purtat pana la copacelul copilariei lor,KR,s-a rugat apoi de Soare Rasare sa-si trimita razele,trilurile sa rasara,culori sa inalte.Era grav ranit,privirea ii era atintita spre ea,o fixa cu niste ochi mari si negrii intrebatori,nu intelegea,nu putea sa inteleaga,credea ca viseaza,sau ca a murit. Era vis era aievea..Era Katherine,era pajistea,privea pierdut si incerca sa se adune..- Katherine ? Dar ea ii puse un deget ushor pe buzele tremurande si vinete acum,pt a-l linistii si cruta de efortul ce vruse sa-l faca. Trecura zeci de minute in care ea avusese grija tematoare ca el sa nu piara,in care ea ii fusese capatai,il asteptase,acum era aici,ii fusese dor,acum il avea,dar oare cat va sta..cand se va risipii si ultimul tril,oare el va mai fi acolo ? Ii scapa ca un scancet chinuit : Raven !,il vazu in bratele ei apoi..se trezii..- Esti tu ?..a vrut sa raspunda,dar nu putea,buzele ii erau petcetluite,inca se mira,inca incerca sa ii incadreze ochii..vruse sa raspunda,dar primise ce isi dorea,stia ca acum timpul ce venise sa o traga de brat,trebuia sa plece,el era bine. – Nu pleca,ii striga el,cu ochii plini de lacrimi,cu durere in suflet,cu inima aproape saltata la cer…- Nu o face, ramai cu mine,nu e doar un vis nu ?..dar ea se indeparta,in urma ei ramase o dara fina alba,ca altadata…o dara ce il indemna sa o urmeze,dar ca si ea,stia ca acest lucru este imposibil,si odata pornita pe drumul ei va fi de neintors. – Voi revenii,clatinand din genele dese si albe ca laptele,ridicandu-si privirea din pamant,lasand sa i se vada albastrul ca marea intunecat, -atunci cand vei fi pregatit,voi revenii….
Nu va revenii niciodata caci nu vor fi pregatiti,drumurile li se despart,norii se incarca,era Ea,Katherine,plangea prin forta anotimpului ce il asternea muritorilor de rand,ei cei nestiutori. Ramase ca o statuie de piatra,un imbold il facea sa tremure si sa vrea sa o urmeze,dar un zid,si datoriile il trageau inapoi,o iubea,il durea,dar nu putea sa faca nimic,era imposibil,imposibil,un cuvant ce-l urase din toata inima lui rece si puternica,de atunci de cand buzele ei roze il rostise « – Niciodata,este imposibil,noi nu vom putea fi ! »,pareau un mister atunci,dar acum intelesese ceea ce ochii si buzele ei spuneau,vor fi separati oricare le-ar fi gandul si sentimentele,dar vor fi impreuna mereu,caci iubirea din inima lor nu va pierii nicicand,se mai uita odata dupa ea,ce-i furase zambetul,linistea si somnul,facu un pas inainte,dar intoarse capul brusc,si se indrepta spre Fulger,avea lucruri de lamurit cu el,dar ii va multumii mai intai, i-o mai adusese inca o data fie si pentru cateva clipe,pe Ea !..O poveste fara sfarsit..

Tango azi,tango maine !

Cateodata incerc sa ma inteleg eu pe mine, dar pentru ca nu pot voi incepe sa te inteleg pe tine, desi e mai greu,mult mai dificil sa ma vad pe mine prin tine.....imi place apa..ador marea,si orice forma de apa ..statatoare sau nu. O ploaie ..densa,furioasa,torentiala..dar calda ..se porneste din senin si din ea doua picaturi se aleg..ele danseaza..un tango intens si pasional. Se despart..incep a-si determina forma ..una sunt eu..cealalta esti tu,dar eu sunt mica,limpede,stravezie..visatoare,inca visez la ploaie ..iar tu esti mandru,trufas,perfid,jucaus..tu pe scurt esti un bandit,dar ce furi tu..e mai greu de definit, ma furi pe mine, pas cu pas, incet incet, in linistea noptii intunecate,imi furi din ganduri,din somn, din vise, din suflet ..din mine, te integrezi in viata mea,fara sa stiu,fara sa suspin,sa-mi dau seama ca tu deja esti acolo si iti joci rolul,iar eu cand deschid ochii vad si parca nu vad. In tangoul nostru,ce doar in doi se poate dansa,am ales acest dans,pentru ca este un dans de societate,un dans ce exprima senzualitate, ce necesita pregatire,ce emana gratie,este un teren specializat,pentru doi ce formeaza un intreg printr-o arta ce exprima tot mai mult pe masura ce o privesti. Pentru ca miracolul acesta vizual si mental iti lasa in suflet o marca dubla..una de usurare,de frumusete,de superbitate.iar cea de-a doua marca de invidie,de dorinte inchise in suflet,de minti nedezlantuite,ce danseaza prin noi,picaturile unui tango, un tango in doi. Dar vezi tu..eu incerc prin rotirea gratioasa cand tu ma scapi din brate sa-ti desenez ceea ce simt..iar tu vezi,m-ai prins de mijloc,slabiciunea mi-o cunosti,si ma conduci,in pasi de tango,prada a pasiunii cu care eu vad ca ma privesti. Mi-e frica totusi,de intalnirea in plan real,de jocurile societatii ce nu ma prind,si acum,ma lasi,sa cad in valtoarea ploii ce m-a cuprins,sa ma amestec in balta searbada a vietii,si apoi revii,sa-ti ceri drepturile,dar azi..ploaia m-a lasat sa ma incalzesc,o raza de soare a sclipit,si eu am urmarit-o,am crezut ca nu ma inseala,ci ca ma va indrepta spre o viata mai calda,dar ca si tine,toti cei ma priviti,m-a pacalit,mi-a pus stele in ochi,si apoi m-a lasat sa ma usuc,negresit inconstient am pasit pe urmele ei,spre caldura inselatoare ce mi-o oferea,am picat in capcana unei promisiuni de bine,dar cu ce e mai diferita de tine.pentru ca acelasi rai divin mi l-ai oferit si tu,pentru ca apoi sa ma arunci intr-un iad vanjos..si apoi pasind in ritm de dans,ea macar m-a incalzit,tu doar m-ai lasat sa plutesc in mediul meu umed,in natura mea apoasa,si mi-ai smuls parte cu parte,ce nu mi le vei mai da inapoi,le pastrezi..pentru ca apoi,sa revii in pas de doi, in pas de tango !Si ploaia s-a oprit,eu m-am racit,azi urmez razele de soare..ele imi vor ghida zilele urmatoare..ele imi vor da vigoare..un sunet de vioara,un geamat de chitara..in vazduh ma cara..dorm,pe stele cu visele mele.

...Angels crying now!

Soare sus pe cer..raze cad peste mine si ma incalzesc,dar un dor ma cuprinde,intrebari se nasc razlete in minte..o boare de vant adie usor,si ma gandesc..cum ar fi sa plutesc pe mare in deriva..o fiinta intr-o pluta ..singura..cu buzele uscate,sarea luandu-i si ultimul strop de apa..deshidratata..cu mainile intinse,cerand sa fie salvat..marea intinsa,nici macar o suflare de om in zare,cerul intins si albastru,cat pe aci sa-l confunzi cu marea..cum iti mai este si cu singuratatea asta,tot in jur te fura si te arunca in visare,daca stai o clipa,traiesti cat pentru o viata,cateva secunde si prin fata ochilor tai se perinda o viata de om,asa cum iti doresti,iti impletesti dorinta cum vrei tu,iar acolo in visul tau esti calau si juriu tot tu..dar ..daca nu esti atent visezi prea mult si cazi prada viselor..iar apoi greu iti mai revi,caci realitatea e mai rau decat cel mai mare pradator .. Imi este greu sa intind siruri de cuvinte cand eu continuu ma gandesc la tine, si imi este greu sa stau sa ignor ce simt cand fiecare fibra din mine striga dupa tine,imi este inca dificil sa inghit ceea ce ai facut,dar pot sa accept..Nu este asa de grav faptul ca nu mai esti,chiar mi-e ushor sa accept ca te-ai inecat in ceata,si ai redevenit umbra..dar a ramas o intrebare "de ce?"..nu te-am inteles,tu ai avut initiativa,tu ai zis totul,nu te-am fortat..desi poate ar fi fost mai bine sa o fac .. dar acum ce rost mai are, tu nu mai esti..nici macar ca vis trist nu mai apari..iar eu imi vad de viata, si tu .. la fel!Now..angels crying out,this world is falling down...ce mai pot sa zic,m-am resemnat,s-a dus, a zburat,a plecat..ma doare,in fiecare zi trag aer in piept,si imi apasa o durere surda inima..aia care ai facut-o praf,bucati,ai dispersat-o,si acum o mai simt uneori datorita durerii ce o incearca..e greu sa accepti,e ca si cum esti operat pe viu,si te patrunde din ce in ce mai puternic..A fost totul o iluzie,dar a dracului iluzie a fost asa de puternica incat incet incet m-a mancat de vie,si nici macar nu s-a uitat in urma sa vada ce lasa...A ramas un suflet golit,si niste ochi goi,ai caror stralucire piere..flacara lor se stinge...dar ce-ti pasa tie,ca ma doare pe mine. Tu razi,zambesti,iubesti...cat de ciudat..ambitia m-a facut sa rationez,sa-mi dau seama,ca ceea ce roadea pe interior e doar ceva trecator,si ca in timp,oricat de mult va fi de aici inainte,imi va trece,desi e nevoie doar de un chibrit ca sa aprinzi un foc,sunt insa mai mult decat sigura ca nu o vei face,asa ca sunt pazita,ingerul meu inca vegheaza si imi ghideaza pasii spre mai bine.Dar bine inseamnai tuh,acum mai insemni o amintire stearsa,un carbune incins si acum cenusa transformat..sunt singura pe lume ..asa zicea cartea mea...singur..si are un al dracu de greu pas cand il asociezi si il pui peste tine..mai intai a fost el,apoi..tuh..ce mi-ai redat visele si sperantele,dar le-ai si luat...distinct,insa inca o experienta in plus! Te-ai dus!PA!