Uneori se intampla sa percepem realitatea din jur exact asa cum vrem noi, si in loc sa acceptam ceea ce este o modelam, si o tesam ca pe o panza de matase,picurand vise si stele acolo unde sunt doar neguri si gol. Mergeam pe strada .. evident plecand de la facultate, urechile mele erau incantate de muzica mea favorita, imi da o senzatie magnifica, mergand pe strada agale si ascultand muzica simt ca dansez in timp ce merg, in loc sa pun un pas in fata celuilalt, eu dansez,adulmec covorul ce mi se asterne in fata, ecrane de imagini, ploi de culori ce danseaza cu razele de soare..Ador sa merg si sa observ, sa privesc, si sa-ncerc sa inteleg, sa vad cum doi indragostiti nu-si pot lua mainile unul de pe celalalt stand in parc pe o banca, cum un caine doarme linistit bucurandu-se de soarele ce-l incalzeste, cum toti se misca intr-o forfota continua. Cum domnul cel imbracat in costum si vorbind la telefon ignora ca trece pe langa un mic rai, si uita sa-l priveasca, trecand nepasator, cum toti ne indreptam in directii total diferite uitand pur si simplu sa incetinim ritmul. Revenind la visul meu, ador cum spuneam sa merg pe langa unicul parc ramas in Constanta, sa vad frunzele ce parca picura, una verde, alta un pic mai galbena, rauri de floricele galbene amestecate in verdele ierbii proaspat crescute,sa ridic privirea inspre copacii mari ce umbresc aleea care-mi ghideaza pasii dansatori spre casa..sa imi incant narile cu aromele miresmelor placute ale primaverii ce se amesteca cu vara ce ameninta a venii furioasa din urma, pur si simplu sa stau si sa ma pierd in peisajul acesta de neuitat, pentru o clipa ma face sa simt ca totul este mai bun si mai frumos, iar tot ce ma inconjoara este matasea mea, eu o tes, si este asa cum doar in vis o pot vedea...pajisti line si calde, oameni radiind de lumina si prospetime..seamana a ceva oniric,ideal..dar asa este in fiecare zi,cand eu plec de la facultate,acest drum ce-l parcurg intr-o clipita parca imi insenineaza ziua fara sa-mi dau seama, in locul gandurilor mele nemuritoare,imi seamana linistea ce mi-o doresc atat de tare. Uit mereu cat de agitata sunt si cat de multe vreau sa realizez, doar simplul fapt ca acest rai inca mai exista imi bucura inima, imi da un nou suflu. Si am uitat, cand dansez, am incercat sa inchid ochii, si i-am inchis, si mergand cu o viteza mare si cu ochii inchisi, nu ca nu i-am avea mereu inchisi, cu perdelele bine trase peste ei, dar acum i-am tinut asa din placere, umbre rapide treceau peste ei,si mergeam drept, ma simteam ca intr-un tren, ca atunci cand treci printr-un tunel, si esti la geam iar singurele bucatele de lumina ce le zaresti sunt razele razlete ce mai scapa prin gaurelele tunelului, simteam ca lumea se invarte, iar eu plutesc. Sunt o visatoare....si asa mi-am inecat amarul, si am uitat ca tu nu mai esti .. asa mi-am creat o alta lume unde eu sunt fericita..parcurgand acest drum nesemnificativ pentru cei ce nici nu-l mai vad, pentru cei ce a devenit atat de comun incat nici macar nu mai stiu ca exista acolo .. dar pentru mine.. este visul meu de primavara ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu