Soare sus pe cer..raze cad peste mine si ma incalzesc,dar un dor ma cuprinde,intrebari se nasc razlete in minte..o boare de vant adie usor,si ma gandesc..cum ar fi sa plutesc pe mare in deriva..o fiinta intr-o pluta ..singura..cu buzele uscate,sarea luandu-i si ultimul strop de apa..deshidratata..cu mainile intinse,cerand sa fie salvat..marea intinsa,nici macar o suflare de om in zare,cerul intins si albastru,cat pe aci sa-l confunzi cu marea..cum iti mai este si cu singuratatea asta,tot in jur te fura si te arunca in visare,daca stai o clipa,traiesti cat pentru o viata,cateva secunde si prin fata ochilor tai se perinda o viata de om,asa cum iti doresti,iti impletesti dorinta cum vrei tu,iar acolo in visul tau esti calau si juriu tot tu..dar ..daca nu esti atent visezi prea mult si cazi prada viselor..iar apoi greu iti mai revi,caci realitatea e mai rau decat cel mai mare pradator .. Imi este greu sa intind siruri de cuvinte cand eu continuu ma gandesc la tine, si imi este greu sa stau sa ignor ce simt cand fiecare fibra din mine striga dupa tine,imi este inca dificil sa inghit ceea ce ai facut,dar pot sa accept..Nu este asa de grav faptul ca nu mai esti,chiar mi-e ushor sa accept ca te-ai inecat in ceata,si ai redevenit umbra..dar a ramas o intrebare "de ce?"..nu te-am inteles,tu ai avut initiativa,tu ai zis totul,nu te-am fortat..desi poate ar fi fost mai bine sa o fac .. dar acum ce rost mai are, tu nu mai esti..nici macar ca vis trist nu mai apari..iar eu imi vad de viata, si tu .. la fel!Now..angels crying out,this world is falling down...ce mai pot sa zic,m-am resemnat,s-a dus, a zburat,a plecat..ma doare,in fiecare zi trag aer in piept,si imi apasa o durere surda inima..aia care ai facut-o praf,bucati,ai dispersat-o,si acum o mai simt uneori datorita durerii ce o incearca..e greu sa accepti,e ca si cum esti operat pe viu,si te patrunde din ce in ce mai puternic..A fost totul o iluzie,dar a dracului iluzie a fost asa de puternica incat incet incet m-a mancat de vie,si nici macar nu s-a uitat in urma sa vada ce lasa...A ramas un suflet golit,si niste ochi goi,ai caror stralucire piere..flacara lor se stinge...dar ce-ti pasa tie,ca ma doare pe mine. Tu razi,zambesti,iubesti...cat de ciudat..ambitia m-a facut sa rationez,sa-mi dau seama,ca ceea ce roadea pe interior e doar ceva trecator,si ca in timp,oricat de mult va fi de aici inainte,imi va trece,desi e nevoie doar de un chibrit ca sa aprinzi un foc,sunt insa mai mult decat sigura ca nu o vei face,asa ca sunt pazita,ingerul meu inca vegheaza si imi ghideaza pasii spre mai bine.Dar bine inseamnai tuh,acum mai insemni o amintire stearsa,un carbune incins si acum cenusa transformat..sunt singura pe lume ..asa zicea cartea mea...singur..si are un al dracu de greu pas cand il asociezi si il pui peste tine..mai intai a fost el,apoi..tuh..ce mi-ai redat visele si sperantele,dar le-ai si luat...distinct,insa inca o experienta in plus! Te-ai dus!PA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu