Nu pot sa-mi amintesc totul,asta este tot ce stiu,dar pot sa incerc..Exista lucruri ascunse adanc in noi,atat de adanc incat nici macar hipnoza nu cred ca ar reusii vreodata sa le aduca la viata inapoi.Voi crea o poveste,va fi ca un basm,with no happy ending..Personajele vor fi doi fulgi de nea,ce se intalnesc intre cer si pamant.Ei se vor numi Katherine si Raven.
Era,pentru ca asa incepe orice basm frumos nu ?Era odata ca niciodata..un taram imperceptibil cu ochiul liber,un taram inexistent pentru noi oamenii de rand,dar un taram fermecat,ale carui povesti magice ne-au daruit visele copilariei…undeva intre cer si pamant,Pamantul de Mijloc se va numii acest spatiu nedelimitat. Acolo timpul era doar o jucarie,modelata de locuitorii acestui teritoriu…pe o pajiste,verde intinsa..un verde ametitor si proaspat,unde miresmele florilor dansau in narile celor ce le inspirau,unde durerea nu exista,unde frumusetea statea doar in ochii privitorului,fiecare interpretandu-si frumosul asa cum inima ii dorea..unde copacii te imbratisau cu a lor umbra,lasandu-te sa te racoresti sub crengile lor plecate si umplute de buchetele trandafirii,rozalii..un adevarat spectacol de culori..acolo erau doi copii,ciudat,erau doi fulgi de nea,doi dansatori ai vietii,intr-un paradis paradoxal. Acolo unde soarele isi trimitea razele la joaca,unde razele cantau din harpe magice,iar trilurile harpelor creau curcubee fermecate. Katherine,era un fulg de nea,pur alb,stralucitor,radia de viata,de gingasie,peste tot unde mergea imprastia un fior cald si umed de raceala,dar nu patrunzator si geros,te atingea fin pe obraz,pentru ca apoi sa se retraga sfioasa,recunoscandu-si originea rece,ea poseda o privire pierduta,dar calda,visatoare,dar constant reala..in spatele ei,ca o umbra,venea Raven,el,era mai dur,mai rece,ca un cub de gheata te patrundea,iar el nu pleca,semana peste tot un fior glacial,dar urmand-o pe ea,in urma lui norisorii de gheata se transformau in apa,caci isi pierdea mintile numai cand o privea,stia ca daca ii va pierde urma,va fi singur,de aceea pe fiecare pas al ei,lasa un mic norisor,ce se topea doar cand ea isi intorcea capul din cand in cand sa vada,daca el..o mai urmeaza..Raven poseda toate atributele unui calator singuratic si pierdut in spatiu,linistea ii era conferita doar de tovarasia si prietenia Katherinei.Ea il iubea,el stia,dar nu indraznea sa forteze timpul,nu incerca sa atinga supremul,ci toate isi urmau cursul natural..Sub umbra acelui copac,cei doi copii zambete isi imparteau,din priviri se intelegeau,urmareau cu privirea cum razele si trilurile impodobeau cerul..Au scrijelit in copac..K+R Heart !..Iar apoi au plecat,in urma lor a mai ramas acum necunoscutul,pericolul si nimicul. Timpul a trecut,tras ca o perdea,s-a ridicat acum pe scena vietii lor,iar ca la un semn,scena s-a repetat,de nicaieri,Katherine a aparut sub copacul KR,a atins cu grija copacul,de teama sa nu-i atinga fibra calda cu vreun ton de raceala,iar el sa se stranga si sa o goneasca. Crescuse,ea revenea din timp in timp acolo,in paradisul lor,il astepta sa vina. Crescand devenise o femeie,frumoasa,dar era un fulg de nea,un fulg al carui farmec ramasese nemuritor,cu privirea de acum rapitoare,atingerea grava,ce te atingea pana la ultima fibra a corpului.Astepta,azi ca niciodata,dupa o vijelie furtunoasa ce o invartise in teritoriile de jos,se intorsese mai trista ca niciodata,azi..nici razele nu cantau,nici trilurile nu mai erau inaltate,nici macar umbra lor stearsa nu se zarea..Ridicand privirea din pamant,uitandu-se inspre Soare Rasare,vazu cum cade un fulger intunecat,o fasie de lumina si apoi nimic,se indrepta intr-acolo,era el,cazut. L-a luat in brate,si-a chemat ajutoarele,Vantul ce adie inspre Miazazi si credinciosul ei partener Crivatul,l-au purtat pana la copacelul copilariei lor,KR,s-a rugat apoi de Soare Rasare sa-si trimita razele,trilurile sa rasara,culori sa inalte.Era grav ranit,privirea ii era atintita spre ea,o fixa cu niste ochi mari si negrii intrebatori,nu intelegea,nu putea sa inteleaga,credea ca viseaza,sau ca a murit. Era vis era aievea..Era Katherine,era pajistea,privea pierdut si incerca sa se adune..- Katherine ? Dar ea ii puse un deget ushor pe buzele tremurande si vinete acum,pt a-l linistii si cruta de efortul ce vruse sa-l faca. Trecura zeci de minute in care ea avusese grija tematoare ca el sa nu piara,in care ea ii fusese capatai,il asteptase,acum era aici,ii fusese dor,acum il avea,dar oare cat va sta..cand se va risipii si ultimul tril,oare el va mai fi acolo ? Ii scapa ca un scancet chinuit : Raven !,il vazu in bratele ei apoi..se trezii..- Esti tu ?..a vrut sa raspunda,dar nu putea,buzele ii erau petcetluite,inca se mira,inca incerca sa ii incadreze ochii..vruse sa raspunda,dar primise ce isi dorea,stia ca acum timpul ce venise sa o traga de brat,trebuia sa plece,el era bine. – Nu pleca,ii striga el,cu ochii plini de lacrimi,cu durere in suflet,cu inima aproape saltata la cer…- Nu o face, ramai cu mine,nu e doar un vis nu ?..dar ea se indeparta,in urma ei ramase o dara fina alba,ca altadata…o dara ce il indemna sa o urmeze,dar ca si ea,stia ca acest lucru este imposibil,si odata pornita pe drumul ei va fi de neintors. – Voi revenii,clatinand din genele dese si albe ca laptele,ridicandu-si privirea din pamant,lasand sa i se vada albastrul ca marea intunecat, -atunci cand vei fi pregatit,voi revenii….
Nu va revenii niciodata caci nu vor fi pregatiti,drumurile li se despart,norii se incarca,era Ea,Katherine,plangea prin forta anotimpului ce il asternea muritorilor de rand,ei cei nestiutori. Ramase ca o statuie de piatra,un imbold il facea sa tremure si sa vrea sa o urmeze,dar un zid,si datoriile il trageau inapoi,o iubea,il durea,dar nu putea sa faca nimic,era imposibil,imposibil,un cuvant ce-l urase din toata inima lui rece si puternica,de atunci de cand buzele ei roze il rostise « – Niciodata,este imposibil,noi nu vom putea fi ! »,pareau un mister atunci,dar acum intelesese ceea ce ochii si buzele ei spuneau,vor fi separati oricare le-ar fi gandul si sentimentele,dar vor fi impreuna mereu,caci iubirea din inima lor nu va pierii nicicand,se mai uita odata dupa ea,ce-i furase zambetul,linistea si somnul,facu un pas inainte,dar intoarse capul brusc,si se indrepta spre Fulger,avea lucruri de lamurit cu el,dar ii va multumii mai intai, i-o mai adusese inca o data fie si pentru cateva clipe,pe Ea !..O poveste fara sfarsit..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu