Foc!

Foc,imi trece prin inima,prin vene,foc,si nimic altceva. Imi patrunde in celulele sangelui si le incendiaza pe fiecare in parte, transformandu-le in parti agitate si imposibil de stins. Foc si para.Se sting asa cum vin, carbuni incinsi, cenusa acum. Si eu credeam ca orizontul se deschide,dar se prabuseste in capul meu, si totul redevine roz, si nu un rosu sangeriu,amestecat cu albastrul intunecat ce ador sa-l privesc cand apune soarele.Si a mai trecut o zi, inca o noapte de vis, si m-am apropiat inca putin de paradis. Sunt la usa raiului, bat si se deschide. Diamante si rubine.. ce sunt ele decat niste roci pretioase, supraevaluate,intr-o lume superficiala,si lipsita de afectiune. Asta vad acolo, lumini puternice, aure radiante, ingeri buni. Prefer iadul, ii prefer caldura, greselile, tentatiile , demonii. Unde nu totul e asa de perfect, unde miroase a incins in aer, unde toropeala caldurii te darama, unde culoarea mea preferata domneste. Acolo unde minciunile si meschinaria sunt la ele acasa. Unde nu sunt considerate rebuturi,defecte. Sti iadul a fost creat sa compenseze perfectiunea raiului, sau..din lipsa oamenilor de a atinge starea perfecta, s-a creat domeniul defectuos.Mi-e dor, dar ce atata dor, nu vreau sa imi mai fie dor. Doar vreau sa se duca si atat. Vara a inceput, orizonturi noi se deschid, lumea roieste in jurul meu, iar eu nu sunt in stare sa observ asta, dar cum sa o observ cand in permanenta mintea mea misuna aiurea. Cum sa-i observ privirea inflacarata, cand eu snt prea ocupata sa ma uit dupa ‘ papusei ’ si probabil nici nu ma uit doar admir, si visez , si uite asa mai trece o zi dupa alta, si uite ma mai amestec in ciudatul sentiment al uitarii, sau doar cuplez realitatea din mine cu realitatea adevarata. Dar ciudat sau nu, cred ca tot ce am nevoie acum sunt scantei, daca le am, am si uitat. Brusc voi fi alta persoana, decat cea care am fost pana nu de curand. E greu sti, sa vrei, si sa ineci in uitare ceea ce ti-ai dorit ca focul de arzator si patrunzator. Si totusi oameni suntem,biscutiti mancam.Nu mai este o povara atat de grea de purtat pe umerii mei goliti de vointa, dar totusi, inca imi mananca din concentrare, si ma fura. S-a desvarsit intr-un final, a devenit pura dorinta,irealizabila, caci de data aceasta nu se mai materializeaza sub nici o forma.Si cum ziceam, a inceput realitatea timpului meu interior sa se cupleze cu cea a adevaratei realitati, ce insistam sa o ignor. Ii dadeam cu piciorul si nu sesizam ca de fapt imi pun piedici singura. Mentale, dar am impresia ca aceste capcane sunt mult mai dificil de stapanit,avand in vedere ca mi le puneam singura, cum as fi putut sa ma lupt cu mine, daca nu privind adanc,si realizand cateva lucruri de sine statatoare ca acestea. Si ciudat, e ca vad in altcineva, aceeasi lupta ireala pentru aceleasi nimicuri, si mi se pare o smulgere de vointa si efort inutila. De ce personalitatile aidoma mie, nu se opresc la momentul sugerat ?De ce insistam sa ne aruncam ca niste iresponsabili in vartejul care ni-l declansam noi, de ce ignoram semnele evidente, de ce nu ne punem pe noi pe primul loc si apoi pe ceilalti ?De ce devenim asa de neglijenti cu ceea ce ne doream ante-perioada-dorinte-nestavilite-ale-sufletului-sclipitor ?Da,are si parti frumoase,toata aceasta poveste croita pe marginea catorva momente de maxima placere oferite intr-o doara,dar nu sunt suficiente cat sa inlocuiasca tot ce inainte exista, si apoi pierzi. Dar cum mintea-dornica-de-cunoastere-entuziasmata-maximum isi uita si isi arde principiile, incepem sa ne bazam pe instincte esentiale, primare. Supravietuim mancand timpul,sufletul,inteligenta,viata altora, numai ca sa ne construim vieti-ce-mereu-nu-sunt-suficient-de-bune.

Edward Cullen - BELLA's LULLABY / RIVER FLOWS IN YOU

E foarte frumoasa melodia,vroiam doar sa o impart ..!Sper sa placa.

E Doar Un Sens .. Fara Sens!

E doar un sens fara sens, si cand mintea mea te vrea, insista si nu cedeaza, esti acolo in ea. Impinsa inspre abisul tau, in jocul melancolic, in ploia vietii. Nu-i nimic, te caut si te gasesc, te vreau si vei fi aici. Pentru ca e doar un sens fara sens. Si ma pierd pe drum,inutil dar cu folos. Si culorile se schimba, se preling pe acesti pereti, cad in multiculori,si mi te deseneaza pe tine. Ce pot eu sa mai fac cand sufletul plange si isi doreste, te vrea pe tine, iar piedici nu mai sunt. Curg, curg neincetat, alearga pe corpul meu, picaturile, si incet imi spala gandurile, dar se infierbanta si refuza, nu mai tine de mine, nici de tine. Nici dialogul acesta inceput si nesfarsit nu mai are sens. A inceput, si a continuat, pe drumul lui, in vant purtat. Ce mai imi pasa mie ca maine e o alta zi, este si va fi. Continuarea numai eu o voi sti. Ce oare sa mai linisteasca o minte prea agitata, un pas iute, o cruditate involuntara. Eu am plecat in lumea mea, a cedat sub presiunea ta, dar tu mai sti, oare, imperativ este acum sa-mi achizitionez ziua de maine, sa o agat in calendar, sa-i dau o semnificatie, caci vrea sa-si urmeze cursul ei neperturbat, dar de ce sa o las. Furtuna din mine s-a linistit, a plecat, s-a dus. O apa glaciara, o oglinda de soare. Ce esti tu, un nimeni intr-un nimic. Ce conteaza. Azi nu definesc, nu caut, nu vreau. Ce-mi pasa ?Pentru ca vreau.Contradictie :

Neincetat,neobisnuit,neplanificat,neindicat..plange si poza din perete,imi spune ca tu Suflete, esti un fals, dar ce fals, ce idei, ce seminte se nasc din dosul inconstientului meu. Alerg, acum. Un camp de culori, un camp magnetic, prins in mine. O agrafa te rog, trebuie sa le tin adunate, altfel vor fugi. Sau nu.Azi nu-mi pasa. Azi trebuia sa fie ziua noastra. Si un fluture aripile si le deschide. O albina zumzaitoare polenizeaza florile capsunilor din gradina, cat de frumoasa este natura. Si ploaia de ieri, si cerul strabatut de furia tunetelor, si lungile strigate insotite de patrunzatorul fascicul de lumina lasat pe cerul zanelor. Dar ce frumos ar fi fost un Tu,ei pana atunci va fi doar un simplu compliment facut naturii : e frumoasa. O admir, uite fluturele cum se amesteca in iarba verii, uite cum se scalda in roua diminetii. Si, buna dimineata, lumina..in inima, a cui ?Posedam,da,vrem,nu,adio..tunet de vara,zi de toamna.Dar sti, e doar un sens fara sens, ce acum zboara,inchide aripile,deschide ochii,si casca-i bine.Azi,voi pune un semn,agrafa imi va strivii dorintele nestavilite de impulsuri adancite. Azi,voi calca sarutul tau dulce. Voi uita,voi arunca.Adio si Pa.

Inchisoarea din mine

It’s time for reflecting upon the soul, e timpul sa privim adanc, sa caut o urma adanca de mine in tot amalganul asta amestecat si ravasit de sentimente si dorinte inexistente. E cazul sa privesc la rece, sa-mi readuc personalitatea pe sine, sa pun lucrurile in miscare,sa-mi doresc , dar oare mai imi doresc ceva..ceva sa-mi redea stralucirea culorilor de ieri ?Ciudat sentiment, cand te simti golit de vointa, de viata, de fler, de intuitie…multe adjective, alaturate formeaza o minte agitata. In linistea noptii imi caut cuvintele, ma scutur de cuvinte,incercand sa-mi dau seama ce stare am acum,si de ce ma regasesc in acelasi moment unde am mai fost ? Oare mereu trebuie sa ajung la fundul prapastiei ca sa-mi readun fortele, chiar totul trebuie sa fie fortat ca sa pot sa ma decid daca ziua de maine va fi mai ruoz ca ziua de azi ?Observ ca trebuie sa calc pe anumite tipare demult ingropate si uitate, dar le simt atat de obisnuite,de comune,incat parca niciodata nu am incetat sa le utilizez. Pastrez urme fine din drumuri prapastioase in permanenta. Nu am o frecventa cand le folosesc, dar le cunosc,parti din mine se reunesc usor cu multe din trairile anterioare.Imi conturez din nou un altfel de drum, desenez pe stele cu visele mele, ciudat e ca de data asta sunt vise goale, nu au nici un fel de stimulent care sa-mi dea imboldul de care simt atat de mare nevoia. Nevoi, oameni, ganduri, insir si enumar . Greseli,trecut, prezent .. eu sau trecutul ? Ce mai conteaza, traiesc azi, poate si maine, nu traiesc in spate, merg in fata. Avansez,stagnez. Dar avansez fara precizie, fara sa-mi caut un mod de a-mi planifica viata , dar cum sa-ti planifici viata, nu exista, ca si timpul, este o inconsistenta, relativa. Matematica este o stiinta exacta, restul sunt adevaruri relative, oamenii in schimb, nu sunt relativi. Da, o vorba frumoasa de la un om in varsta: Dragostea este solutia tuturor imposibilitatilor. Partea frumoasa a unei femei, este ca suntem atat de multe lucruri spectaculoase si diferite.. sa fi femeie e un dar ..sa stii sa iubesti e o calitate. Dar tind spre teoria relativitatii, e mai pe gustul meu, mai aproape de mine si de crezurile mele.Astept sa se schimbe ceva,sa vina ceva o forta nenaturala,sa ma smulga din vartejul asta si sa-mi redea stralucirea.Misterios.Integrez in mine medii necunoscute,ma adaptez la situatii neobisnuite,dar nu sunt in stare sa lupt cu psihicul meu,sunt total pierduta cand trebuie sa caut in mine puterea ce-mi da suflu de viata. O inchisoare a minciunilor,muchia cutitului care nu taie prea bine,ci doar zgarie si jupoaie..Cauze,efecte,metode de manipulare,de testare a terenului. Life,mai scurt zis. Contemplez linistea noptii, frumusetea singuratatii. Un om nebun am spus, sa fi singur nu este un rau, ci o inzestrare de care putini se bucura. Limpezimea ideilor,sirurile de ganduri,multitudinea de actiuni declansate in urma fortelor agentilor din exterior,presiunea timpului ce dispare,se evapora.Totul devine curat,inert. Nu mai am justificari pe baza carora sa incerc sa ma eschivez in a infrunta situatia curenta, dar ceea ce realizez este ca in stilul meu de a privii totul acesta neinteles,inca imi mai doresc….

Through the music i hear ! ..

Picture this .. cause it's all over my mind...am o personalitate ciudată, cînd aude un ritm îl asimilează, timpanul meu dansează, pornesc intr-o călătorie, în mintea mea, unde ceva dansează, corpul meu vibrează, trăieşte intr-un fel sau altul prin ritmurile melodiei ce o ascult.. Dar acum.. picture this .. the vibe is strong .. cadru, este esenţial nu ? sparkles .. lumini de intensitate scăzută, o umbra îşi face apariţia, din spatele unei uşi negre opace..o mana face un gest, de chemare, de strigare..un bărbat păşeşte mirosind pala de parfum dispersata în aer de prezenta feminină. Usa se intredeschide, pătrunde înauntru, ochii i se măresc, ea..stand în mijlocul patului, goală, luminile lumanarilor ce o înconjurau daruindu-i o alura misterioasă, un joc de luminite jucîndu-se vesele pe pielea ei marmoreeana, sclipirea unei lumini mai puternice lasă sa i se vadă formele frumoase, creionate ca intr-un tablou, era întruchiparea frumuseţii venusiene, a pasiunii arzătoare, dogorea de feminitate, si flăcări arunca din ochi. O femeie, blondă, al cărui par îi acoperea umerii goi, braţe mlădioase, gît scobit de sculptori, sani rotunzi , coborand pe un abdomen graţios, coapse curbate,stand picior peste picior, leganandu-l ademenitor pe unul, chema barbatul mut de uimire, îl chema înspre ea, excitatia văzîndu-i-se clar prin pantalonii acum stramti pe el, un bărbat..brunet,inalt,ochi albaştri furtunosi, ameţiti de vederea acestei imagini atît de incantatoare...frenezia se dezlantuie, corpuri frematand, atingeri lungi si chinuitoare, corpuri unite,intr-o clipa de placere, placere daruita din ambele parti,focul lumanarilor revarsandu-le umbrele in coltul ferestrei,umbrele furioase ce acum se cautau una pe cealalta. And just touch her, dont act like you dont want it ! Tensiunea creste, miscarile se intetesc, picaturi de pasiune incep sa curga libere, sa alerge in voie pe corpurile lor. Ard, ard intr-un foc mistuitor, adanc, pasiunea este cuvantul ce desemneaza aceasta scena. And free to choose your own ending. Asa percepe mintea mea realitatea unei melodii puternice, o melodie ce te agata, te indeamna sa patrunzi in planul irealitatii ei, si sa o simti cum iti revigoreaza corpul, cum iti trezeste la viata gandurile incuiate bine intr-un cufar imaginar. Feel free, pentru ca uneori avem nevoie de vise, de muzica, indiferent de gen, ea ne linisteste, sau ne instiga. Ne involbureaza gandurile ca marea in timpul furtunii valurile.Ca un flux si reflux. Just be happy your alive.

Visele mele...sus pe stele !

Nu ştiu ce vreau sa scriu cu certitudine,doar ca este posibil sa sar dintr-un subiect în altul, sa mă pierd dintr-o idee în alta..sa deviez de la origine, sa plonjez în necunoscut. Ceva mă determina sa scriu, continuu, nu scriu ca sa exprim, sau sa uit,scriu ca sa-mi reamintesc, în fiecare text îmi inserez un mesaj ascuns, sa pot sa-mi readuc aminte un anume moment prin care am trecut, si vreau sa-l retraiesc sau pur si simplu sa nu-l uit. Nu-mi place sa uit,am devenit conştientă de viaţa,de tot ceea ce mă înconjoară tîrziu, nu-mi pot aminti anii trecuţi in totalitate, multe lucruri îmi scapă, nu mai am o memorie asa de bine antrenată, si-a pierdut din exerciţiu, se pierde în detalii, si uneori chiar îmi joacă feste. Dar pot în linii mari sa-mi desenez paşii ce i-am urmat ca sa formez ceea ce înşiră azi aceste idei. Ştiu ca am fost un copil, care nu s-a maturizat complet, sunt copilăroasă, deşi am crescut, am o vîrstă, dar eu am crescut din vise. Vise ce uneori mi-au fost retezate, călcate in picioare, sfaramate, dar am reusit sa pastrez din fiecare vis ucis o mica bucatica, ce am păstrat-o pana am format un alt vis. Ador sa mă pierd în imaginatia mea, sa zbor in vis, sa privesc cerul si sa imi desenez realitatea. Uneori sunt absenta, nu pot sa privesc totul in jur, sau sa fiu atenta la toate lucrurile mici, vad doar esenţialul, uneori sunt umbra in propria-mi viata, pentru ca atunci alerg in ungherele închise ale minţii mele,căutînd,căutînd ceva sa-mi redea speranta pentru a doua zi. Sunt o persoana optimista, mereu am crezut ca poate fi mai rău, sau poate fi mai bine, desi ma contrazic, argumentînd prima data cu o negatie, dar sunt parţi din mine, uneori rad de necaz, alteori ma bucur de el, putea fi si mai rău. În mintea mea, cea ravasita si disparata in mii de fărîme, ştiu doar ca pot reuşi, sa fac un bine mie sau altcuiva, pot incerca sa vad ziua de maine plina de raze roz, pot vedea unicorni pe pajisti verzi si calde, pot alerga zanele lucitoare, ma pot juca cu licuricii,pot dansa cu roua diminetii si imi pot mangaia parul cu razele soarelui..acolo nimeni nu ma poate ataca, sunt naiva, dar poate doar asa imi pastrez luciditatea, asa reusesc sa trec peste toate greutatile. Este cheia mea la misterul ce ma inconjoara. Pentru ca traiesc si visez. Asa sunt eu, ma vad un om micutz,intr-o multime mult prea furioasa,artificiala,dar o accept asa. Nu poti schimba naravul,chiar daca poti imbraca lumea in straie noi. Dar cred, ca maine poate fi o zi mai buna. Si imi amintesc ca eram un copil tare nazbatic, si tare obraznic. De mica mi-am dorit sa ajung sus, am tintit cat mai sus, chiar daca nu mi-a iesit, dar asa mi-a fost plantat in cap, sa tintesc sus, nu sa fiu un om mediocru. Si inca visez, si imi cladesc castele instabile din nisip, incerc sa-mi fac o scara indestructibila, dar cu timpul, nu voi realiza nimic grabindu-ma, si oricat urasc ideea ca timpul este o solutie, si el le stapaneste pe toate, in demersul lui,voi incerca sa nu plutesc in deriva, ci sa ma ajut de o vasla,sa-mi croiesc drumul. Visele ma hranesc, imi redau linistea. Si asa am inceput sa scriu..pastram jurnale,scriam in nestire, zilele ce ma afectau, incercam mereu sa ma razboiesc cu lumea, dar am aflat pe parcurs, ca nu ma razboiam decat cu morile mele de vant. Si am devenit si o umbra in viata mea, dar acum am luat-o de fraie, si o tin bine, rolul de umbra iti revine tie acum. Mersi, si ai grija de sufletul tau. Nu-l mai golii, nu-i mai pune piedici, lasa-l sa alerge liber, da-i voie sa traiasca prin tine, si te rog ai grija de el,caci altul in schimb nu vei mai primi.

A trecut un an.. cu bune cu rele .. am crescut, am invatat, am cunoscut , am reusit sa ma adaptez ..am castigat,am pierdut...dar in cele din urma a trecut un an..si acum plec,caci a trecut un an .. nici nu sesizezi cand timpu trece pe langa tine .. ca nu stii daca vei mai avea ce ai azi, si maine daca mai ai ce ai avut ieri...am mai acumulat o experienta, m-am distrat, am ras .. am castigat prieteni noi, valorosi..i-am admirat, m-am invatat cu ei... a mai trecut un ciclu peste mine .. viata este efemera si trebuie oarecum traita...a mai trecut un an .. un an ce a inceput promitator, si s-a sfarsit plin plin de experiente..frumoase...am fost studenta, psiholog, psihanalist,prietena,dusman,nesimtita,sociabila,rece...si a trecut inca un an,pe care nici nu l-am simtit...ca vantul s-a evaporat..am trecut peste inca un an si ma trezesc surprinsa ca s-a sfarsit,ceea ce mi se pare foarte foarte ciudat, e ca a trecut si eu nu stiu cand. Nu l-am vazut, stiu doar ca in mintea mea se invart amintirile ce mi-au ramas, imagini ce trec una cate una prin fata ochilor mintii mele..si imi confirma ca a mai trecut un an. Timpul...poti doar sa-l utilizezi in favoarea ta, nu este de vina ca tu stagnezi sau ca avansezi, poti sa-l utilizezi benefic tie, sau prost..eu nu pot sa zic ca a fost nici bine nici rau, nu-mi dau seama, nu stiu .. doar selectez ecrane si ma pierd in ele, culeg momentele amuzante,fericite,de inceput..cand am venit, si uite acum cand plec .. :))..nu-mi vine sa cred..! ..si am plecat, si am mai invatat ceva, oricate as lasa in spate, daca nu am lasat ceva in urma, care sa-si puna amprenta, nu am realizat nimic, sau poate nu e necesar. Dar nimeni, in viata sau nu, nu ar vrea sa fie uitat, de obicei oamenii care ne-au facut rau, ii retinem mai ushor, au lasat o marca mai adanca..cei ce ne fac sa radem nii aducem aminte mai greu, in anumite situati, dar raul..oricand, te loveste ca sageata in mijlocul capului si ii resimti efectele dupa mult timp, chiar daca zici ca ai uitat. Si totusi a mai trecut un an, nu ma pot declara multumita, ci pot doar vedea jumatatea plina a paharului, am realizat ceva anul asta,oamenii sunt asa cum sunt, ii iei ca atare,sau nu poti sa te adaptezi. Nimeni nu este perfect, toti avem defecte, dar uneori..ramai cu un gust placut in gura dupa ce ai terminat de rumegat o situatie ..si probabil ca atunci am simtit o anumita satisfactie. Imi plac oamenii,asa defectuosi cum sunt,imi plac, sa-i analizez, sa-i ajut, sa-i interpretez, sa ma adancesc in problemele lor..fiind si o metoda sa uit de ale mele,dar imi plac oamenii...un an a trecut,mai vine unul din spate amenintator, arde cu o viteza inutil de mare, nu imi doresc sa ma trezesc iar ca nu stiu cand a trecut...voi profita de timpul ramas..voi face ceva mai bun. Eu asta imi propun, dar nu stiu daca voi reusi..toti avem teluri inalte.