Inchisoarea din mine

It’s time for reflecting upon the soul, e timpul sa privim adanc, sa caut o urma adanca de mine in tot amalganul asta amestecat si ravasit de sentimente si dorinte inexistente. E cazul sa privesc la rece, sa-mi readuc personalitatea pe sine, sa pun lucrurile in miscare,sa-mi doresc , dar oare mai imi doresc ceva..ceva sa-mi redea stralucirea culorilor de ieri ?Ciudat sentiment, cand te simti golit de vointa, de viata, de fler, de intuitie…multe adjective, alaturate formeaza o minte agitata. In linistea noptii imi caut cuvintele, ma scutur de cuvinte,incercand sa-mi dau seama ce stare am acum,si de ce ma regasesc in acelasi moment unde am mai fost ? Oare mereu trebuie sa ajung la fundul prapastiei ca sa-mi readun fortele, chiar totul trebuie sa fie fortat ca sa pot sa ma decid daca ziua de maine va fi mai ruoz ca ziua de azi ?Observ ca trebuie sa calc pe anumite tipare demult ingropate si uitate, dar le simt atat de obisnuite,de comune,incat parca niciodata nu am incetat sa le utilizez. Pastrez urme fine din drumuri prapastioase in permanenta. Nu am o frecventa cand le folosesc, dar le cunosc,parti din mine se reunesc usor cu multe din trairile anterioare.Imi conturez din nou un altfel de drum, desenez pe stele cu visele mele, ciudat e ca de data asta sunt vise goale, nu au nici un fel de stimulent care sa-mi dea imboldul de care simt atat de mare nevoia. Nevoi, oameni, ganduri, insir si enumar . Greseli,trecut, prezent .. eu sau trecutul ? Ce mai conteaza, traiesc azi, poate si maine, nu traiesc in spate, merg in fata. Avansez,stagnez. Dar avansez fara precizie, fara sa-mi caut un mod de a-mi planifica viata , dar cum sa-ti planifici viata, nu exista, ca si timpul, este o inconsistenta, relativa. Matematica este o stiinta exacta, restul sunt adevaruri relative, oamenii in schimb, nu sunt relativi. Da, o vorba frumoasa de la un om in varsta: Dragostea este solutia tuturor imposibilitatilor. Partea frumoasa a unei femei, este ca suntem atat de multe lucruri spectaculoase si diferite.. sa fi femeie e un dar ..sa stii sa iubesti e o calitate. Dar tind spre teoria relativitatii, e mai pe gustul meu, mai aproape de mine si de crezurile mele.Astept sa se schimbe ceva,sa vina ceva o forta nenaturala,sa ma smulga din vartejul asta si sa-mi redea stralucirea.Misterios.Integrez in mine medii necunoscute,ma adaptez la situatii neobisnuite,dar nu sunt in stare sa lupt cu psihicul meu,sunt total pierduta cand trebuie sa caut in mine puterea ce-mi da suflu de viata. O inchisoare a minciunilor,muchia cutitului care nu taie prea bine,ci doar zgarie si jupoaie..Cauze,efecte,metode de manipulare,de testare a terenului. Life,mai scurt zis. Contemplez linistea noptii, frumusetea singuratatii. Un om nebun am spus, sa fi singur nu este un rau, ci o inzestrare de care putini se bucura. Limpezimea ideilor,sirurile de ganduri,multitudinea de actiuni declansate in urma fortelor agentilor din exterior,presiunea timpului ce dispare,se evapora.Totul devine curat,inert. Nu mai am justificari pe baza carora sa incerc sa ma eschivez in a infrunta situatia curenta, dar ceea ce realizez este ca in stilul meu de a privii totul acesta neinteles,inca imi mai doresc….