Imagini,cuvinte,fraze imprastiate...ganduri inchise, eliberate,dezlantuite, idei..melodii semnificatii,puterea unei idei, a cuvintelor..Te-ai intrebat vreodata .. de ce o simpla imagine graieste atat de multe? De ce are o semnificatie asa de profunda ? De ce o privire muta,tacuta, iti raspunde? Si cateodata iti raspunde ironic,sarcastic, te prinde?Dar intrebarea cea mai frumoasa este "dc avem nevoie de cuvinte sa comunicam?" oare de ce? Cand am tot analizat asa de mult semnificatiile gesturilor,mimicii corpului uman? De ce mai avem acum nevoie de cuvinte, cand printr-un simplu incrucisat de brate pot sa zic ca am o atitudine ostila fata de persoana din fata mea ? De ce cand nu vrem sa raspundem cu un simplu "NU" la o intrebare dificila, aruncam priviri galese si pline de inteles?Nu folosim cuvinte, ci de ne folosim de expresivitatea corpului sa vorbim, pentru ca suntem oameni atat de expresivi, de graitori, nu este chiar o nevoie asa de mare de a scoate sunete pe gatlejul infierbantat, daca am folosii mai putin gura,probabil corpul si-ar lua rolul principal, pentru ca ..o imagine face cat 1000 de cuvinte,pentru ca de asta incercam sa imortalizam momentele in imagini, in poze, incercam sa lasam celor ce vin o amintire, o amintire plina de cuvinte, daca stau sa ma gandesc mai bine, poate chiar le si transmitem starea noastra, pentru ca o imagine frumoasa mie imi spune despre ceea ce privesc ca ar trebuii sa am grija cu acea imagine, ca este pretioasa, imi transmite sensibilitatea, sentimentul de protectie..dar mai curios..de ce avand vocabulare atat de bogate avem inimi atat de mute ? De ce nu reusim sa exprimam in cuvinte ceea ce inima noastra simte? Pt ca inima nu vorbeste, ea doar simte, si fiecare inima isi comunica trairile prin corp, corpul care ne lasa muti uneori, fara cuvinte, corpul ..poate fi senzual, contorsionat,poate spune mai mult decat ar putea inlocuii un cuvant...de ce suntem atat de tacuti cand putem sa ne folosim de ceea ce avem?De ce nu pretuim...pentru ca uneori metoda cea mai ushoara este sa te folosesti de corp si nu de minte, sau sa incerci sa traiesti prin corp si nu rational..detasarea,limita aceea care multi nu pot sa o sesizeze, sa o gaseasca in ei, sa-si lase corpul sa preia trairea euforica, sa lase corpul sa traiasca pentru ei, sa lase sentimentele ascunse sa iasa la lumina sa le ia locul cuvintelor...e greu, sa ajungi la un nivel unde iti stapanesti atat de bine rationalitatea incat sa uiti sa iti permiti sa asculti de impuls, de intuitie, de partea afectiva .. sa urci munti, sa alergi descultz in ploaie, sa traiesti vizibil..sa stralucesti, sa radiezi...cel mai adanc reprezinta stadiul unde inima se contopeste cu corpul, starea unica cand si mintea si corpul sunt satisfacute complet, umplute,iar asta se vede si interior si exterior...lasa-te ascuns de sentimente, de vise, deschide-le usa, caci ele asteapta nerabdatoare sa iasa la suprafata, nu va mai inecati in principii inutile, in rautati ..dati-va voie sa traiti,respirati ...caci corpul e de ajuns, uitati pentru cateva secunde ca sunteti oameni, si atingeti starea la care doar visam,aruncati-va in mare si lasati-va purtati de valuri, ascultati muzica,patrunzandu-va!...Colors ..culorile revin,iar drumul pe care il urmati o sa se coloreze ..iar si iar in curcubee magice..veti cladii castele de clestar, iar povestile lui Ispirescu vor fi amintiri vii si nu imagini imortalizate in trecut !! Ceea ce incercam sa spun ..dc nu esti in stare sa spui ceea ce gandesti si te ascunzi intr-o melodie, de ce lasi sa se interpreteze si nu esti limpede ca apa unui izvor de munte rece,de ce nu poti sa fii tu? O melodie are cuvinte, dar un cuvant creaza...chiar si asa, nu e la fel spus..ce importanta mai are daca ne chinuim laringele sa "spunem" cand avem atatia inlocuitori .. dar eu..eu vad verdele marii mele linistite, eu am lumea mea, acolo .. in mintea mea chinuita..de copil, copilul din mine zboara acum...iar eu ii dau voie sa o faca...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu