Te intreb si ma intreb de ce ? Oare nu e clar? In prostia in care ne invartim zi de zi, nu se vede? Nu intelegi, nu , nici nu ai avea cum, dar ce sunt eu sa te mai intreb. Existau undeva limite, vrem sa fim sinceri, dar nu am putea accepta sinceritatea totala, un adevar pe jumatate spus ar suna mai frumos. Vrem sa nu fim altoiti de vise, ci taiati cu realitate, dar nici pe departe sa o putem inghiti asa cum este. Vorbim, ascultam, adulmecam despre lucruri mari,atribute profunde,ciudat este ca nu suntem in stare sa le si folosim asa cum trebuie,ci doar pe jumate ca asa suntem noi, niste fiinte pe jumatate complete. Suntem lasi, si nu indraznim sa ne lovim de pereti goi, sunt durerosi,si desigur, noua nu ne place durerea, caci suntem oameni ce incercam sa fim diplomati. Folosim, tot ce ne inconjoara, dar nu gandim, nu avem scrupule, suntem niste coji goale, automatizate. Nu schimbam nimic, ca ne place sa ne abandonam placerii de a fi cat mai perversi,manipulanti, si ne iubim asa cum suntem, niste fiinte nedefinite. Si trece timpul, nici macar nu avansam, ne lasam cotropiti de sentimente ciudate,despre care nu avem nici cel mai mic habar cum am putea sa le controlam,sau sa le asimilam. Ne jucam, ca ne gadila neuronii, creaza placeri nedescrise, pentru ca suntem copii, si hai sa fim seriosi, cum sa lasi copilul din tine sa moara?Ar fi o crima. Naivitatea cui ar mai ramane? Un atribut atat de ideal, ce permite altcuiva sa-l foloseasca contra celuilalt, desigur cum sa nu facem ceva atat de simplu, intindem mana,luam posedam, ce ne pasa ca se alege scrumul din fiinte asa de frumoase. Dar ce sa facem, suntem oameni, si ne place sa luam ce ne lipseste. Ne contopim in milioane de senzatii zi de zi, experimentam, gustam, dar apoi strambam din nas, cand piesele de sah nu pica asa cum ar trebuii, si pionii indraznesc sa se razvrateasca, caci cum sa aiba ei viata? Si curios este ca nimeni, niciodata nu ia atitudine, ci se amesteca in ceea ce le este intins in fata. Si asa se nasc societatile, cei snobi si aroganti, cei mici si perversi, cei ce nu viseaza la ziua de maine, la zorile colorate.Si apoi, pe cine sa mai dam vina, ce asteptari sa mai avem, incotro sa ne mai uitam, cui sa-i mai cerem dreptate, cand ne place extrem de tare sa uitam cine suntem, si sa fim altii?Dar departe,departe tare de tot acest mare urat,sunt si ei,visatorii, bine ca mai exista si asa ceva,care uite inca au supravietuit, da,doar ca sa faca un paradis al lor,dar cel putin ei viseaza la neatins,la frumos,nu denigreaza realitatea, ci o imbogatesc,ii dau culori,curcubeele se deschid..cu toate ca in realitatea lor putini patrund,dar uite ca exista ei, zburatorii din noaptea albastra. Altruismul,generozitatea sunt de fapt fete ale unei monezi, egoismul asteapta pe partea cealalta, pentru ca nu facem altceva decat sa aratam o fata unei lumi ce cere sa ridice pe altul in slavi, si nu sa-l vada egoist, caci e rau,e urat. Intr-un final, nu exista paradis, doar un iad infrumusetat pe acest pamant. Si spune-mi tu, ce sa mai astept eu de la ziua de maine?Pentru ca azi este ziua de maine pentru care te ingrijiorai ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu