Unde sunt eu?

Mi-e dor..mi-e dor de mine..de tine..de cea care ai fost..dar oare am fost vreodata alta?Oare m-am schimbat?Oare ce vad e real,oare ce simt e realitatea. Ochii spun ca da,inima spune ca nu.Ma ascund intre pereti,arunc amintiri din trecut,dansez in picioare,ma descalt de frica.imi adun curajul si iti spun..revino-ti ai 20 d ani..si ce daca spune o voce..ii ai degeaba..geana fuge,lacrima o urmeaza..sunt eu,sau realitatea ma ineaca?Sunt eu,sau doar o slaba tentativa de a fi altcineva?ma-nsel cu secunda ce trece, alerg minutul ce zboara, si ma afund in ora cruda. O descriere adevarata de fapte..sunt o amestecatura d caracteristici centrale ale altora,o compozitie nefinisata si un copil chinuit d viata..si ce daca,asta e se mai intampla:)..prefer sa treaca ziua peste mine decat durerea prin inima..prefer minciuna ta,decat o cicatrice.Si cand seara se lasa,m-adun din faramite si incerc sa zambesc pt ziua ce vine,fals dar e singura modalitate prin care mastile se alterneaza, prin care nu vad ura din mine cum debordeaza.Azi nu voi fi ea,azi voi desena o alta..si tristetea va fi o groapa adanca,si nu un fapt real,caci azi voi fi cealalta:).. Azi in nestire ma voi arunca in pustiul societatii nebune. Si voi ramane acolo, ma voi delecta cu fiecare grimasa, si cu fiecare reactie, voi stimula tot ce imi va trece prin fata ochilor, le voi lua tot si le voi asterne nimic. Voi schimba indoiala din mine, cu certitudinea din tine. Voi arunca increderea la gunoi, si iti voi aseza un pat de flori. Te vei lovi de fiecare centimentru de durere faptura nevinovata ce ceri a fi lasata in pace, dar cu fiecare pas inainte, vei simtii doi inapoi. Cu fiecare schimbare de curent, ma vei gasi in mijlocul vartejului aparent.Ma voi pierde intr-un final, vor fi prea multe de asimilat, am sa uit ce mi-a fost punct de plecare, chiar voi abandona, ma va speria,dar in final voi revenii. Pare ca nu as sti cine sunt, dar eu sunt eu. Si in continua schimbare tot voi sti ce caut in mintea mea. E obosita si vrea, vrea o pauza, nu mai vrea sa experimenteze, nu isi mai doreste miracole pe pamant, ci doar liniste in gand. Si cand seara se lasa cine sa o mai inteleaga, cine sa o mai asculte decat ea si ea. Ele doua vor discuta, se vor aseza la un ceai, si vor stabili ce se va intampla cu viata acestei fiinte atat de tulburate de viata ce-o chinuie. Ce sa fie oare, ce-i da aripi sa zboare, ce sa fie cand ea nu mai are stare ? Ce o agita, ce nu-i da somnului liniste ? Un copil intr-o gradina cu minuni, si totul straluceste, si razele se joaca, dar mintea-i in ceata. Ce sa mai fie oare, ce-i va da orizontului culoare ?Cand te voi regasi,voi sti ?Ca sunt eu, sau este ea ?Cand imi voi revenii in starea initiala, voi sti ca nu m-am pierdut in valtoare ? Dar oare, tu mai sti ce statut am ? Si totusi prefer sa simulez,sa adopt ce-i al tau, sa uit mereu ce-mi marcheaza inceputul zilei de maine. Caci in preajma ta mereu, voi fi o alta eu.Si sti, ca ma uiti, uiti cate un pic la fiecare bataie de ceas,si uitarea doare, in urma lasi durere. Nu ti se cere reactie,stimul,simboluri, nici macar prezenta, dar insisti sa sapi acolo nu ar trebui,insisti sa ma uiti in ecou. Si totusi unde sunt eu ? Azi sunt cealalta, maine voi fi eu toata. Manipulam totul de parca ar fi plastilina, si racoarea se lasa, si cerul se innegreste..si inima incepe sa doreasca..caci prefer o minciuna in schimbul unei rani.