Am fost ..

Am fost : prima dragoste a lor, copilul pierdut, sora, prietena, iubita, parintele..si fiecare experienta m-a marcat, am fost tot ce au vrut ei sa fiu..si am fost mai buna sau mai rea in fiecare rol ce mi l-au desemnat. Dar acum nu-mi mai gasesc rolul in lumea asta, nu mai stiu daca apartin sau nu de mine, sau de vreun rol anume.. As vrea sa fiu iubita cuiva, aceasta este o experienta pe care trebuie sa o incerc, nu doar una pasagera, efemera sau trecatoare .. ci as vrea sa vad cum ma pot metamorfoza in alta persoana distincta de ceea ce sunt eu cand nu mai am nimic decat un gol ! Pentru o lume in care nu am vrut sa intru, m-a luat in piept mult prea devreme, mult prea mult, si poate nici nu mi-as fi dat seama daca nu m-as fi lovit de constientizare. Si am constientizat .. duc o viata solitara.. independenta, libera. Solitar..nu e un cuvant rau, dar nici unul care face bine.. foloseste-l sa definesti starea cuiva cunoscut, foloseste-l sa dai de gandit cuiva ..alatura-l de inca doua sau chiar 3 cuvinte si o sa iasa o propozitie trista, si singuratica. O sa fie un gol acolo de umplut, dar solititudinea nu o umpli, ea nu e decat o stare, o stare de constientizare,si cand loveste,curge sange, si nu din cel obisnuit,ci curg cheaguri,si ai sta si te-ai uita cum se preling picaturile alea vesele si de rosu colorate, dar trebuie sa faci ceva sa le opresti, caci fara sange..nu ai mai traii..dar nu de asta s-au nascut miturile vampirilor ? Nu de asta ei sunt asemanati singuratatii vesnice, nu ei au frumusetea tineretii si blestemul imortalitatii ? Ei se metamorfozeaza cand le este foame, atunci cauta caldura si inimi fierbinti, pentru scurte momente, se hranesc. Nu la fel facem si noi ? Nu ne incomodeaza singuratatea, o acceptam, cum vampirii isi accepta destinul necurmat de trecerea timpului, plecam in cautare doar cand povara singuratatii ne apasa mult prea tare, cand nu o mai putem cara, impovaram pe altcineva,provocam durere altcuiva, doar pentru a ne hranii noi si pentru a vedea ca nu suntem singuri, ci impartasim durerea aceasta asa de comuna, bun atunci si vampirii sunt indreptatiti sa fie creaturi neintelese, frumoase, imortale si pot sa provoce durere, o fac doar ca sa nu constientizeze, cel putin ei au o scuza, una temporara, dar nu pot fi considerati gresiti. Asa ca sa fim vampiri, sa ne unduim in timpul inghetat, sa sorbim din efemerul stancos, sa alungam singuratatea secolelor, sa alinam sufletele de gheata si sa ne incalzim sub intunericul noptilor. Sa rasara luna in fiece colt de pamant, sa suferim ca si cand nimic nu ar mai fi,si apoi sa alunecam in capcana inimii si in psihicul bolnav. Sa nu mai globalizam,ci sa limitam totul, sa restrangem in loc sa largim concepte invechite. Si cand soarele rasare sa fim ascunsi sub paturi, sa ne delectam cu mirosul noii dimineti ce nicicand nu vom mai putea sa o lasam a ne impresura..dar totusi o sa fim legati de noaptea vesnica si vom deplange ziua insorita, vom avea o soarta,si va fi unicat, solitari. Nu mai stiu ce as mai putea fi, dar azi,poate nu este locul si nici planeta potrivita pentru mine.Si pentru cineva care nu a vrut sa faca parte din amalganul acesta, sunt mai integrata ca niciodata, desi o pestera mi-ar prinde bine, chiar o si o viata de ascet m-ar trezi la alta realitate decat aceasta.Si totusi eu apartin cuiva ?