..ti-am zis sa incerci!

-Ti-am zis sa încerci sa pari surprinsa.. am vrut sa fie mai mult de atât !

- Dar sunt, zise ea cu ochi măriţi de uimire.

trezindu-se in mijlocul nopţii, cu pielea plina de broboanele picăturilor de transpiraţie ce nu-i părăseau corpul ci se prelingeau încetişor, lăsându-i o senzaţie cutremurătoare in fiece fibra a trupului, se uita in jur, dar nu era nimic decât lumina lunii ce pătrundea uşor prin crăpătură draperiei de culoare închisă, vedea un simplu dans al razelor lunatice pe acea ţesătură satinata de-un albastru întunecat..

cobora din pat, maieul ii căzuse de pe umărul drept, il zărise in treacăt,dar nu-i pasa,oricum avea sa se întoarcă in acelaşi pat cald..iar maieul ii acoperea suficient din pielea alba încât traversând in viteza sa bea un pahar cu apa, nu va flutura dezvelindu-i formele pline si voluptoase.

Se întoarse..

- Ti-am zis sa pari surprinsa, am vrut sa fie mai mult de atât ! zâmbii el cu al lui zâmbet alb strălucitor, parca o orbea simplul fapt ca zâmbea, sau poate era aura lui radianta, ce emana forţă, masculinitate, iubire…

- Dar sunt, zise ea in continuare, încercând a se dezlipi de acel moment magic, si încercând sa privească in jurul ei, uitase ca el se referea la cadrul primitor in care o invitase,încerca sa încropească o propoziţie coerenta,desi era înmărmurită de privirea lui calda, de chipul lui copilăresc, de ideea ce-o pusese in aplicare, si de încântarea ce i se citea, după ce ii văzuse expresia surprinsa a ei.

- ..îţi place ?încercând sa para modest, deşi era convins ca acest mic paradis creat de el ii va tăia răsuflarea.

dar ce nu stia el, era ca ea iubea persoana, gestul era infim, inima ii bătea doar pentru ca ştia ca-l poate face sa zâmbească în cel mai negru moment,era darul ei suprem, el si zâmbetul lui sincer.

..ramase un pahar de vin rosu, părea a fi de culoarea sângelui închegat, se scurgeau câteva picături pe marginea paharului..cineva băuse proaspăt din el..luminile de un rosu stins, acum arătau a lumini rozalie, se consumaseră pana si luminile din preajma lor..ceata din oglinda încerca a desena doua trupuri înfierbântate, încă înfierbântate, dar ceata le ascundea perfecţiunea..erau doua trupuri împreunate in euforia extazului încât nici de-ai fi vrut n-ai fi putut sa le separi.

Sângele ii pompa mai repede prin vene, inima se contracta de doua ori mai repede,apa ii fugea de pe frunte formându-si un drum înspre tâmple si ascunzându-se rapid in valea formata de sânii ei…

Brusc ii trecu prin fata ochilor decorul : petale de trandafiri rozalii amestecate cu petale albe formând un covoraş ce o direcţiona înspre sala unde in fata ochilor un foc mocnea in linişte, nu se auzea nimic decât sunetul lemnelor ce pârăiau din când in când in timp ce focul le cuprindea, lumânărele de-o parte si de alta a covoraşului ce in continuare ii direcţionau si acum luminau calea creând o atmosfera feerica,o rochie agăţată de marginea unei uşi întredeschise, de un alb spumos ca laptele…maieul neglijent ce-l purta, ii aluneca de pe piele,la picioare,dar de îndată ce încercă a se îmbrăca in rochie, o mana o cuprinse de mijloc sărutând-o încetişor pe gat,lăsându-i in urma parca o amprenta buzelor lui ce păreau a fi foc,si ghidând-o cu fata înspre el, ţinea doua pahare de vin rosu in mana.

Privindu-si reflecţia in oglinda ce-i străpungea pe amândoi provocator, văzu .. – era goala..

..respirând neregulat, se trezi,si sângele se încumetă a porni din nou la galop..era un vis,dar unul ce merita a fi memorat in timp,fuse un joc ce mintea i-l montase,fuse o festa ce dorinta i-o jucase..totul fuse, si nimic nu se intoarse.