Un an mai tarziu ...un ciclu nou..de emotii inghetate in timp...

3/10/08 1:17 am - Te-am iubit,si fiecare emotie pt mine a fost noua si diferita... ....Sti intr-o forma ciudata a zilelor,a sentimentelor,a vieti.. a tuturor lucrurilor care iti sunt interzise ..A sentimentelor ce te apasa,te preseaza,te dor.. tipa sa iasa la suprafata.. a tuturor obstacolelor..a acestui tot care niciodata nu este un intreg, eu ..eu cred,si nu cred te iubesc .. si nu o pot zice, nu o pot simti..este interzis ..dar eu te iubesc mai mult decat luna iubeste cerul si stelele,decat soarele iubeste lumina,decat marea scoicile..si pestii si tot ce exista viu sau mort in ea.. si mi-e greu, tu nu vezi,te urasc ..dar intr-o forma ciudata ..urasc sentimentul ca te pot iubi si tu nu,si tu-mi dai cu piciorul ca unei pietre asa de des intalnita pe strada incat nu mai are nici o importanta ..dar eu..chiar nu ma vezi..ma doare si inima mi se opreste in fiecare zi..la fiecare sunet si sufletu imi sangereaza..dar tu..tu nu vezi..pentru ca nu sti,si e o durere atat de mare incat..pana si cand o scriu..e o mandrie ca o pot simti..e un sentiment curat,pretios ca un diamant,dar nu este reciproc..desi eu ..e atat de ciudat dar as vrea sa nu sti niciodata..dar totodata as vrea sa vezi macar o parte din lucrurile care le simt si ma framanta zi de zi..sa ma iubesti cateva secunde..sa fim ca doi straini intr-o lume necunoscuta pe care de abia acum incepem sa o exploram..sa ne cunoastem,sa-mi dai iubire..sa pot da frau liber tuturor sentimentelor ce ma dor..dar de ce tu..de ce,o intrebare atat de prosteasca la care imi pot raspunde eu singura..sunt un copil ..unul care iubeste si tanjeste dupa ceva de neatins..uite eu intind mana sa te ating..sa ma vezi,dar tu..tu dispari ca o fantasma in vis..vreau sa raman in vis..acolo esti al meu si doar al meu..acolo suntem noi doi si atat..e greu..dar tu..nu vei sti..pt ca..tu esti departe..iar eu nu pot patrunde in lumea asta cruda,rea,meschina si parsiva..zidul asta e prea puternic..prea greu de patruns,de spart,as vrea sa cada k picaturile de ploaie,sa devina transparent..si tu ..sa ma vezi..sa simti..ca eu te iubesc..!

10/28/07 11:10 pm - Sentimente...emotii...amintiri...

10/28/07 11:10 pm Iti pot spune doar atat.. ce e bun e rau,iar ce e rau e bun..uneori prefer sa-mi spui ca ma urasti,ca nu vrei sa ma vezi, sa ma certi,dar cel putin ..vorbesti cu mine..ma vezi..toata furia aceea este indreptata inspre mine,eu sunt centrul atentiei tale..si nimeni si nimic altceva..in acele cateva minute cand tu tipi si gesticulezi nervos si exasperat..eu stau si ma uit..fara cuvinte..ce cuvinte..chipul tau e atat de frumos..iar buzele iti sunt roze si dulci..ochii iti sunt mari..si nu pot rosti cuvinte cand eu incerc sa capturez acest moment..chiar de este plin de furie..Deci ce e rau e bun, ce e bun e rau..Dar nu tot timpul aceasta expresie este valabila..cateodata o simpla imbratisare este buna,acaolo ma pierd si renasc in imbratisarea ta calda..acolo sufletul meu isi gaseste linistea si ma ridic la cer..Gustul buzelor tale este permanent impregnat pe buzele mele..Si dansez fericita in aceasta feerie..si pur si simplu timpul se opreste in loc..nimic nu mai exista,totul a disparut,sunt doar eu si imbratisarea care o primesc..e nevoie doar de atat sa fiu fericita..un lucru mic si neinsemnat,care pt mine inseamna lumea intreaga..Tu insa pe de alta parte ma faci sa sufar mereu si niciodata nu iti dai seama ca daca as putea as pune intreaga lume la picioarele tale,as culege praf de stele si ti-as darui luna si soarele..as presara razele dulci si calde ale soarelui in drumul tau..sa nu iti mai pierzi niciodata cararea spre mine..Nu mi-e bine,dar nici rau..Insa de mi-ai auzi strigatele disperate..si de ai asculta vocea ce te cheama plina de dor si iubire..n-ai ezita nici macar o secunda..dar nu ai cum sa vezi aceste lucruri minore..si atat de importante pt mine..poate..o data..vei vedea ceea ce vad eu..si atunci poate ca ..am fi fericiti..insa e drum lung si complicat..zilele continua sa se scurga..iar eu continui sa traiesc in aceasta lume cu o alta masca decat cea care as dori sa iasa la suprafata. Este foarte greu sa fi ceea ce nu ai vrea..si mai greu de atat este sa nu ai ce iti doresti de atata timp...!..Vise placute puisor..zbor placut ..!

Entry for April 17, 2008

Intr-o zi..de primavara ..tacuta si plina de culoare..o silueta finuta asezata pe o banca galbena,in mijlocul unui parc..o petala trandafirie cade luata de vant..raze de soare jucandu-se in parul siluetei ce se zareste din departare a fi un punct mic si infim..ce-ar fi viatza fara culoare,fara forme..fara gust si miros?Totul inodor si insipid..un amalgan de culori reci,dar nu ar fi culori pt k nu le-am avea..deci..nu am putea trai intr-o lume unde am vedea doar intuneric..Silueta..se ridica..pasii ii sunt maturati in urma de amintiri..k la un semn..un ecran de imagini se deschide in urma ei..2..iubiti..amanti..prieteni..amintirile ei..incep a se derula pana la pctul final..n-a mai ramas nimic..ea..plina de regrete,trista si singura..culorile vi ce odata se jucau pe ecran..acum dispar,se preling una cate una in lacrimi gri..in forme ciudate si necunoscute..traia..prin amintiri..prin el,el a plkt,si-a ales alt drum..si uite ce-a ramas..o persoana invizibila..un pct mic si infim..culorile revin..e zambetul cristalin ce il afiseaza..apare o alta silueta,radianta,plina de viatza..masca s-a asezat..hey tu..nu uita..viata e rea..hey tu..nu e chiar asa..deodata..vantul ..o urma fina a degetelor lungi se remarca pe obrajii acum cazuti si palizi de durere,o pata de culoare rosiatica ii ia locul celei galbene si palide..akolo unde tu ,candva, vantule ai lovit..,akolo dulci si aprinse buze sarutau..zambind..parcurgandu-si amintirile..atingand cu degetele ceea ce candva era un vis fericit..ochii se umplu de culoare..roz..rosu..iar apoi o picatura insipida..de gust amar si sarat,sireata fuge inspre coltul ochilor blanzi..ce incercand a ineca durerea nu mai pot rezista tentatiei de a lasa in urma o mica pata fara culoare..doar gust..
Mult prea greu de rezistat...Dar uite..e o zi placuta de primavara cu soare si un orizont nedescoperit in fatza..dar ce-i pasa ei..in spate au ramas placute scene,intangibile de acum..cine oare ii va mai crea un nou drum,un nou scop,un nou ecran de imagini colorate?Culorile vi si frumoase..gingase si jucause..

Sa vezi si tu, sa vad si eu!

....Finalul...de fapt totul e greu,nimic nu-i la fel,se schimba,in imagini difuze, in culori stinse, in vieti monotone, in teluri pierdute,si inimi aruncate in foc..Ai pus jar,ai incendiat,ai ars, dar ai uitat sa si stingi..focul ce te cuprinde,te patrunde,te consuma..te miroase,te incalzeste,si apoi fara de oxigen dispare..Monotonie,'plictiseala'...e un concept ce se intalneste la fiecare 10 secunde in randurile noastre de tineri "aerieni,energici,si nestatornici"..da generatiile se schimba, fug ..si nu se mai intorc in trecut...Dar sa incepem un joc,tu esti eu,eu sunt tu..si hai sa privim lumea..ce vezi tu,vad eu,ce nu vezi tu,nu vad eu,ce vad eu,vezi tu,dar ce nu vad eu,vezi doar tu!..si povestea ia un curs,un fir narativ,dar ca sa intrige hai sa-i adaugam un condiment,sa o piperam sa-i dam gust,sa ne jucam,asa ca aruncam o intriga..si incepem cu o intrebare...exista oare persoane care se pot considera jumatati perfecte ale celuilalt,doar din simple discutii magnetice?si hai sa mai adaugam putina intriga..si mai punem o intrebare,desi ce rost are,dar totusi,sa ardem firul cu rost,si nu gazul degeaba..si sa intrebam..de ce refuzam sa incercam,cand putem sa verificam teoria?si sa probam prima intrebare prin a doua,sa-i dam un sens,sa-i aplicam o tangenta,o operatie matematica..determinam prin procent daca cele doua au vreun sens,da au,raspunsurile intrebarilor..vin in completare,ca sa realizezi un punct culminant,ai nevoie de cunostinte,prin ochii mei,sa te vezi pe tine,prin ochii tai sa ma vad pe mine,realizand ca ai nevoie de fizica,fizica..de fapt de 2 persoane ce pot discuta ca doi oameni maturi..si punctul culminant se realizeaza,cand in ochii tai apar eu,si in ochii mei apari tu,atunci se aproprie sau se despart jumatatile aceleiasi monede,acum se stabilesc terenurile,se dau armele,si incep luptele,desi ca sa fie si mai intrigant,ai nevoie ca unul din cei doi jucatori..pioni..sa aiba un avantaj asupra celuilalt,si da unul mereu o sa aiba,dar din pacate unul o sa si piarda..apoi se dau luptele,incep apropierile,eu sunt tu,tu esti eu,insa incep sa ma preschimb,devin un eu dualizat,un eu si ceva in plus..deci am avantajul,dar tu esti tu,un tu feroce,misterios,enigmatic,care dai 'thril-uri"..incanti..iar ochiul incantat,e unul posedat,unul ce devine orb,si uita brusc pentru ce se lupta,si nu e pentru teren,arme..ci pentru compatibilitate..da..asa sa fie oare?Povestea continua...in deznodamant,gasim in schimb notele de subsol,explicatille si sfarsitul acestui joc..Si care este acela?A existat un joc,un joc frumos,transpus pe ecrane mari,vazut intr-o calitate ridicata,in schimb..pixelii au jucat un rol mai mare,si au pus imagini difuze,in loc de unele clare,si au spus ca totul in viata doare,cladesti,dobandesti,ai,vrei...dar de fapt..lucrurile ce nu le vrei le ai, iar ceea ce iti doresti,nu ai sa ai...Compatibilitatea,fiind un concept atat de vag..ce ar putea simplii trecatori sa aiba in comun?Sa se poata unii?Contopii intr-un intreg?Sunt oameni da?Sunt oameni ce pusi in oglinda vad ce nu isi doresc,si intorc capul,pentru ca apoi sa deschida ochii si sa vada un alt EL,ne dorim..oglindirea din oglinda,ne dorim..lucrurile din lumina, unde ea cade mai mult,acolo speram si noi sa fim..dorim..vitalitate,spontaneitate,energie,viata culminanta,vibratii..mereu dorim,dar cand o sa si actionam?Cand o sa si punem piciorul in prag si o sa facem ceva in privinta asta,niciodata,pentru ca avem in comun lasitatea,nerabdarea,agitatia,grandoarea,aroganta,ingamfarea,falsitatea,superficialitatea..uitam sa fim buni,sa credem in noi, sa deschidem ochii larg,sa oferim un zambet celor dragi,sa facem sa infloreasca sufletele parasite..sa uitam de zilele innegrite..Dar suntem oameni,si ratiunea dispare sub maldare de minciuni,iluzii,halucinatii,ce in drum te clatina..iti promite ca te va face bine,dar in final te deziluzioneaza,si deceptioneaza..iar apoi..Compatibilitatea,nu mai are nici un sens,pentru ca tu nu ai vazut de fapt ce am vazut eu,tu ai vazut ce ai vrut tu,ai vazut oglinda,in schimb nu te-ai deranjat sa o cureti de ceatza densa ce o acoperea,ai strigat la aparente sa dispara,dar doar atat,mai mult nu ai putut,nu poti nici de-ai vrea,nu-ti permite...inima..., iar eu am renuntat,am cautat sa vad doar ce vezi tu,in schimb,nu am vazut decat ce mi-am permis eu,si uiti,ca pentru a fi compatibili,trebuie sa iei atitudine,sa-ti deschizi capul,mintea si sufletul,sa privesti cu mirare,sa accepti daca gresesti,si sa vrei sa te depasesti....si scriu,si scriu,sa uit...si am sa mai scriu,pana am sa uit,sa uit eu,de mine,de tine, de EU, si o sa scriu pana obosesc..si nu mai am ce scrie,dar o sa continui sa scriu..si toate astea sa ajunga la tine,sa vezi prin ochii mei,sa vezi ce vad si eu..pentru ca am sa scriu.....

Am o voce care-mi spune ca totul va fi bine...dar ce sa fac acum caci vocea din mine nu o mai aud..Incerc sa fiu trista,sa-mi spun ca lucrurile vor merge pe un drum mai bun,incerc sa ies,sa aud,sa vad,sa simt,sa uit...Incerc..dar vocea mea mica micutza si interioara a disparut acum,e gol si nu mai vad nimic pe drum..nici soare,nici zambete,nici culoare...Totul a fost un vis,s-a facut scrum,e scrum..totul s-a pierdut pe drum..incerc sa ma adun..bucati din mine s-au imprastiat,pulbere s-au facut oare?Ma caut si nu ma gasesc,ma aud,si nu stiu daca sunt eu...e greu..si totusi s-a pierdut totul pe drum...Si imi strig in mintea-mi goala..insa nimic nu imi mai raspunde acum,e doar locul ce s-a pierdut pe drum..Nici ecoul nu-l mai aud, si singura sunt..si am fost si voi fi..caci totul s-a pierdut pe drum...Un vis iti da o stare,de neliniste de excitare,de viata fara culoare...In lumea mea din vis, am trait parca fara limite,am uitat ce inseamna EU, si am ajuns la un nou ecou..ma chema si ma imbia,cu vorbele-i dulci si mieroase..dar nu am ajuns la final de drum,si...totul s-a pierdut,s-a facut scrum..Acum caut cu disperare un nou EU, il voi gasii oare?La final de drum,iti voi spune ca m-a durut,e durere,e disperare,e mare si doare..si merg in nestire in intunericul bezmetic, in ceatza mintii mele,si strig si caut...nu e nimic,s-a pierdut totul pe drum,s-a facut scrum...Si praf si praf se ridica in pacle ce ma acopera de la picioare inspre cap,oare..daca ma va infasura cu totul voi mai reusii..?Sa gasesc mii micutze visele mele?Si ii dau voie,ma patrunde,ma alinta...dar vocea mea interioara se pierde,e sec..si gol,vid si inutil..nu pot sa mai vad,am pierdut ceva in acest drum...sclipirea,bucuria,dorinta de a fi vie,sunt vie..dar sunt jumate moarta,sunt EU si sunt lipsita de viata..Ma trezesc in ceatza imi doresc alta fatza...stau si tip,ploaia ma apasa,pe inima pe suflet..dar ce suflet,s-a pierdut..totul pe drum..a fugit si acum..a mai ramas doar scrum...Sunt singura..si tot ce ma tine in lumea asta falsa..e sentimentul ca voi mai reusii odata,sa ajung la capat de drum, sa incep altul mai bun,sa vad viata fara scrum..Incerc sa nu ma daram, dar ca un cub,incep sa-mi cada piesele de lego una cate una, fiecare fatza,toata taria mea,duritatea de ieri a disparut,a inceput sa se vada miezul slab si fragil,nu mai am colturi nu mai sunt taioasa...Am ramas un nimeni,un EU vidat,de vant suflat...A plecat,ma infioara,ma inspaimanta...viata e doar un alt mod de a fi mai bun...Dream high,Reach high..be the one, dar EU...nu mai am un scop,visul s-a pierdut acum,e totul scrum..Nu mai vad atractie,flori,fiori,fluturi..magie..e gri si trist..Incerc sa simt,dar incep sa inteleg ca eu nu mai simt nimic, sunt goala,s-a secatuit toata oala,toata forta mea vitala,nu mai inteleg nimic din lumea asta proasta, dar ce este lumea...un mare gol,..ca si mn,eu sunt un gol..e fals,superficial,nimic nu e real,nici iubirea care din cand mai apare,mai da culoare,nici ea acum,nu o mai simt,e vida,e plecata pe alt drum,la cei ce nu simt,dar eu nu simt, nimic acum...Acum,scrum,drum,gol,timp...cuvinte ce-mi macina gandirea secunda cu secunda,si folosesc cuvintele astea mai des decat as putea crede ca le voi mai intalnii..perioada alta denumire a timpului,tot ce fac e sa ma invart in timp, pierd lucruri pretioase, s-a luat ceva din mine,m-a golit,s-a dus pe alt drum,nu ma mai vad,oare unde sunt? De ce vocea mea tare si mare a plecat,de ce eu atat de singura ma simt acum...si revin..la "acum"..da totul e aievea,o secunda ai..si dk nu esti atent dispare si fuge,te lasa in disperare,in gol,te dezbraca complet de tot,si te lasa in pustiu, in pustiul nebun..ce-ti joaca feste acum...ma doare,e cumplit de dureros,si cum realitatea ma loveste din ce in ce mai real,fictivul dispare,mintea mea incepe sa lucreze fara incetare, remuscari,regrete,lucruri pierdute pe drum,mi-a furat tot ce aveam mai bun...uite cine a ramas acum in mijloc de drum..un suflet ratacit si nebun...nu ma incalzeste nimic,totul e rece si de gheata..zidul de gheata a fost spart, dar in spatele lui a ramas nimic, si cate iluzii l-au inconjurat, si cata caldura am dat,doar ca sa-l sparg..si am gasit nimic,totul s-a pierdut,pe drum..si e departe acum..eu sunt eu...iar vocea mea ce m-a invatat dureros sa visez frumos...a spart zidul de gheata si s-a prefacut in fum...!N-a lasat nimic in drum..totul e scrum!S-a pierdut pe drum....

Si hai sa o luam de la capat .. suntem oameni, intr-o alta mare densa de oameni, suntem noi, suntem mari si mici si moi si duri si tari si mari. Derivam..plutim,pe mare,ne inecam, ne sufocam,murim, asifixiati. Ne nastem - nevruti, nedrepti,noi,neintiati,far'de fric'...Si cu toate astea .. ce suntem noi? Fiinte umane?Not likely,mamifere cu gandire avansata ..ceva mai probabil..Dezamagiri,suparari,esecuri,vieti desfrante,distractii,muzica,cluburi/le avem pe toate.Secole trec si lucrurile devin din ce in ce mai complicate,si stam..reflectam,timpul trece,el nu,nu se opreste..si din spate iti sopteste..necrutator voi trece,fa acum,caci maine vei pierde. Lipsite de sens,niste cuvinte asternute intr-un cadru cald si primitor,idei imprastiate in zbor,legate de cate o prepozitie,un verb,un substantiv..Credibilitate,oare..?Cine minte?Cine spune adevarul?Cine uita,cine vrea,cine nu stie si niciodata nu va da inapoi. S-a pierdut,ce oare?Speranta,pe drum,s-a inchis,s-a stins,luminita..si secunda si viteza,si tot s-a pierdut in zare..rasuflare,spiritualitate,vise,desteptare..nimic nu e ce pare. Aievea,fuse si se duse,s-a inecat in fum,si a disparut,a coborat si a uitat,ca totul devine fad si sec, fara gust, tasteless, colorless..gresita forma,dar exprima exact lipsa de culori. Zambete,urate,lesinate,parsive si perverse..vor tot,vin sa ne fure din inima ultimele cuvinte dure, vin sa arunce cu carbuni si taciuni,sa inchida,sa innegreasca rosul sange,raul viu curgator ce trece prin vene, lumina se stinge, ochii..siroaie,galbeni..obositi,nu mai vor sa vada, ceatza ..si ce daca, viata..?Asta-i viata, o secunda de la nastere si pana la moarte liniste nu ai,traiesti ..e o gluma, nu traiesti incerci sa razbesti, vrei si nu ai, poti si nu vrei, dai si nu iei, iei si nu vrei sa dai.. cerc vicios, crud, animalic..Totul e delicios. Memories and smile :)...words displayed..with no roles to give..care amintiri,dureri..nimic mai mult,asteptari peste masura,standarde impuse, de oameni fara clasa..Tampenii...si se incheaga, o lume fara speranta,urata,stearsa,fada,fara viata...am uitat,pe dracu ce sa uitam,s-a inchis in creierul nostru un capitol,cica s-a sters,nu prea, doar nu vrem sa zicem ca intradevar mai simtim ceva...si de ce,chipurile ne mentine in viata ne da senzatie si suflu de a vrea sa vezi si ziua de maine, ciclu..prost si inutil, desfigurat,incerc sa inteleg si nu mai pot,mintea mea nu mai are o regula, reguli impuse de o societate,cine sunt ei "societate" rahat,sunt niste antice opinii salvate de oameni antici si batrani,invechiti si chinuiti de fostii lor persecutori,deveniti la randul lor alti persecutori,gandim, pe dracu...maimutele invata mai repede ca noi, iar noi nu putem sa fim coerenti in propriile noaste idei si minti, straluciti zic ei?Stralucitii au murit, si cand au facut-o au lasat ceva in urma, noi,simplii trecatori spectatori, actori pe scena propriei noastre vieti, si stam nemiscati,ne jucam rolul si apoi asteptam rezultate, ziua de maine, eh pe dracu, ziua zi, noapte ce mai conteaza e acelasi lucru,un alt ciclu inutil zi.noapte, ce drept avem noi sa masuram,sa incadram,sa micsoram sau sa marim timpul, el martor a tuturor schimbarilor, relelor si pedepselor ce ne-au fost aplicate si am aplicat altora .. el nu va sta in loc pentru niste mici intr-o mare de oameni,intr-un mare continent, pe un imens glob, aflat intr-un univers nesfarsit si infinit! Voi mincinosi, va urasc, urasc ziua de maine ce vine, un concept, nu urasc,doar detest, nu detest pur si simplu sunt lucruri ce nu vreau, sa le mai vad!Clar, in ceatza tot, intuneric, nimic ...sfarsiT!

Vreauuuuuuu!!!!!!!!

Nu stiu cum as putea sa zic asta, sau cum sa o gandesc , sau cum sa o scriu sa o detaliez in cuvinte, dar sunt aproape plina .. ca un pahar de apa care s-a umplut ochi si da pe dinafara .. desi aici e vorba de o fiinta umana, nu stiu de ce nu stiu cum, de mi s-au ametit gandurile iar .. dar e exact aceeasi chestie ca la inceput la inceputul meu favorit! E tremur, fiori, fluturi ..pasiune .. dorintza...de fapt e o pasiune o pasiune pasionala, ce tampenie .. nu exista asa ceva, dar asa o simt, un maldar de sentimente amestecate si neintelese, si toate-mi dirijeaza acelasi lucru ! Sa imi ating telu,orice m-ar costa, chiar daca voi fi dezamagita...nu pot gandi...simt ca trebuie sa fac ceva,si trebuie sa am ceva, toata fiintza mea tipa in disperare,tipa in gol, dupa acel ceva....acel je ne sais quoi! E o ca o scena de sex fierbinte sub dus, unde fiecare picatura de apa curge ritmatic,unde corpurile freamata de dorinta si pasiune, unde parca ti-ai dori sa fi, sa traiesti mereu momentul ala, unde inima iti alearga la galop,si simti ca iti zvacnesc tamplele,iar temperatura corpului tau este peste 100 grade + . Cartile s-au aruncat pe masa, s-au si intors, insa in joc nu mizeaza nimeni. Simt ca am un gard cu zimti de care parca ma intreb sa ma ating sa nu, si ma ating, doar ca sa ma intep, sa-mi scada tensiunea, si sa-mi revin la normal . Pata e pusa, si nu iese , sangele fierbe si isi doreste..lucrurile au mers prea departe, iar eu nu ma pot controla! De ce mereu e asa :)) O dorinta de foc, si totul pare ca nu mai are alt raspuns si alt scop inafara de realizarea focului ce ma arde !