sâmbătă, 20 februarie 2010


Am o voce care-mi spune ca totul va fi bine...dar ce sa fac acum caci vocea din mine nu o mai aud..Incerc sa fiu trista,sa-mi spun ca lucrurile vor merge pe un drum mai bun,incerc sa ies,sa aud,sa vad,sa simt,sa uit...Incerc..dar vocea mea mica micutza si interioara a disparut acum,e gol si nu mai vad nimic pe drum..nici soare,nici zambete,nici culoare...Totul a fost un vis,s-a facut scrum,e scrum..totul s-a pierdut pe drum..incerc sa ma adun..bucati din mine s-au imprastiat,pulbere s-au facut oare?Ma caut si nu ma gasesc,ma aud,si nu stiu daca sunt eu...e greu..si totusi s-a pierdut totul pe drum...Si imi strig in mintea-mi goala..insa nimic nu imi mai raspunde acum,e doar locul ce s-a pierdut pe drum..Nici ecoul nu-l mai aud, si singura sunt..si am fost si voi fi..caci totul s-a pierdut pe drum...Un vis iti da o stare,de neliniste de excitare,de viata fara culoare...In lumea mea din vis, am trait parca fara limite,am uitat ce inseamna EU, si am ajuns la un nou ecou..ma chema si ma imbia,cu vorbele-i dulci si mieroase..dar nu am ajuns la final de drum,si...totul s-a pierdut,s-a facut scrum..Acum caut cu disperare un nou EU, il voi gasii oare?La final de drum,iti voi spune ca m-a durut,e durere,e disperare,e mare si doare..si merg in nestire in intunericul bezmetic, in ceatza mintii mele,si strig si caut...nu e nimic,s-a pierdut totul pe drum,s-a facut scrum...Si praf si praf se ridica in pacle ce ma acopera de la picioare inspre cap,oare..daca ma va infasura cu totul voi mai reusii..?Sa gasesc mii micutze visele mele?Si ii dau voie,ma patrunde,ma alinta...dar vocea mea interioara se pierde,e sec..si gol,vid si inutil..nu pot sa mai vad,am pierdut ceva in acest drum...sclipirea,bucuria,dorinta de a fi vie,sunt vie..dar sunt jumate moarta,sunt EU si sunt lipsita de viata..Ma trezesc in ceatza imi doresc alta fatza...stau si tip,ploaia ma apasa,pe inima pe suflet..dar ce suflet,s-a pierdut..totul pe drum..a fugit si acum..a mai ramas doar scrum...Sunt singura..si tot ce ma tine in lumea asta falsa..e sentimentul ca voi mai reusii odata,sa ajung la capat de drum, sa incep altul mai bun,sa vad viata fara scrum..Incerc sa nu ma daram, dar ca un cub,incep sa-mi cada piesele de lego una cate una, fiecare fatza,toata taria mea,duritatea de ieri a disparut,a inceput sa se vada miezul slab si fragil,nu mai am colturi nu mai sunt taioasa...Am ramas un nimeni,un EU vidat,de vant suflat...A plecat,ma infioara,ma inspaimanta...viata e doar un alt mod de a fi mai bun...Dream high,Reach high..be the one, dar EU...nu mai am un scop,visul s-a pierdut acum,e totul scrum..Nu mai vad atractie,flori,fiori,fluturi..magie..e gri si trist..Incerc sa simt,dar incep sa inteleg ca eu nu mai simt nimic, sunt goala,s-a secatuit toata oala,toata forta mea vitala,nu mai inteleg nimic din lumea asta proasta, dar ce este lumea...un mare gol,..ca si mn,eu sunt un gol..e fals,superficial,nimic nu e real,nici iubirea care din cand mai apare,mai da culoare,nici ea acum,nu o mai simt,e vida,e plecata pe alt drum,la cei ce nu simt,dar eu nu simt, nimic acum...Acum,scrum,drum,gol,timp...cuvinte ce-mi macina gandirea secunda cu secunda,si folosesc cuvintele astea mai des decat as putea crede ca le voi mai intalnii..perioada alta denumire a timpului,tot ce fac e sa ma invart in timp, pierd lucruri pretioase, s-a luat ceva din mine,m-a golit,s-a dus pe alt drum,nu ma mai vad,oare unde sunt? De ce vocea mea tare si mare a plecat,de ce eu atat de singura ma simt acum...si revin..la "acum"..da totul e aievea,o secunda ai..si dk nu esti atent dispare si fuge,te lasa in disperare,in gol,te dezbraca complet de tot,si te lasa in pustiu, in pustiul nebun..ce-ti joaca feste acum...ma doare,e cumplit de dureros,si cum realitatea ma loveste din ce in ce mai real,fictivul dispare,mintea mea incepe sa lucreze fara incetare, remuscari,regrete,lucruri pierdute pe drum,mi-a furat tot ce aveam mai bun...uite cine a ramas acum in mijloc de drum..un suflet ratacit si nebun...nu ma incalzeste nimic,totul e rece si de gheata..zidul de gheata a fost spart, dar in spatele lui a ramas nimic, si cate iluzii l-au inconjurat, si cata caldura am dat,doar ca sa-l sparg..si am gasit nimic,totul s-a pierdut,pe drum..si e departe acum..eu sunt eu...iar vocea mea ce m-a invatat dureros sa visez frumos...a spart zidul de gheata si s-a prefacut in fum...!N-a lasat nimic in drum..totul e scrum!S-a pierdut pe drum....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu