....Finalul...de fapt totul e greu,nimic nu-i la fel,se schimba,in imagini difuze, in culori stinse, in vieti monotone, in teluri pierdute,si inimi aruncate in foc..Ai pus jar,ai incendiat,ai ars, dar ai uitat sa si stingi..focul ce te cuprinde,te patrunde,te consuma..te miroase,te incalzeste,si apoi fara de oxigen dispare..Monotonie,'plictiseala'...e un concept ce se intalneste la fiecare 10 secunde in randurile noastre de tineri "aerieni,energici,si nestatornici"..da generatiile se schimba, fug ..si nu se mai intorc in trecut...Dar sa incepem un joc,tu esti eu,eu sunt tu..si hai sa privim lumea..ce vezi tu,vad eu,ce nu vezi tu,nu vad eu,ce vad eu,vezi tu,dar ce nu vad eu,vezi doar tu!..si povestea ia un curs,un fir narativ,dar ca sa intrige hai sa-i adaugam un condiment,sa o piperam sa-i dam gust,sa ne jucam,asa ca aruncam o intriga..si incepem cu o intrebare...exista oare persoane care se pot considera jumatati perfecte ale celuilalt,doar din simple discutii magnetice?si hai sa mai adaugam putina intriga..si mai punem o intrebare,desi ce rost are,dar totusi,sa ardem firul cu rost,si nu gazul degeaba..si sa intrebam..de ce refuzam sa incercam,cand putem sa verificam teoria?si sa probam prima intrebare prin a doua,sa-i dam un sens,sa-i aplicam o tangenta,o operatie matematica..determinam prin procent daca cele doua au vreun sens,da au,raspunsurile intrebarilor..vin in completare,ca sa realizezi un punct culminant,ai nevoie de cunostinte,prin ochii mei,sa te vezi pe tine,prin ochii tai sa ma vad pe mine,realizand ca ai nevoie de fizica,fizica..de fapt de 2 persoane ce pot discuta ca doi oameni maturi..si punctul culminant se realizeaza,cand in ochii tai apar eu,si in ochii mei apari tu,atunci se aproprie sau se despart jumatatile aceleiasi monede,acum se stabilesc terenurile,se dau armele,si incep luptele,desi ca sa fie si mai intrigant,ai nevoie ca unul din cei doi jucatori..pioni..sa aiba un avantaj asupra celuilalt,si da unul mereu o sa aiba,dar din pacate unul o sa si piarda..apoi se dau luptele,incep apropierile,eu sunt tu,tu esti eu,insa incep sa ma preschimb,devin un eu dualizat,un eu si ceva in plus..deci am avantajul,dar tu esti tu,un tu feroce,misterios,enigmatic,care dai 'thril-uri"..incanti..iar ochiul incantat,e unul posedat,unul ce devine orb,si uita brusc pentru ce se lupta,si nu e pentru teren,arme..ci pentru compatibilitate..da..asa sa fie oare?Povestea continua...in deznodamant,gasim in schimb notele de subsol,explicatille si sfarsitul acestui joc..Si care este acela?A existat un joc,un joc frumos,transpus pe ecrane mari,vazut intr-o calitate ridicata,in schimb..pixelii au jucat un rol mai mare,si au pus imagini difuze,in loc de unele clare,si au spus ca totul in viata doare,cladesti,dobandesti,ai,vrei...dar de fapt..lucrurile ce nu le vrei le ai, iar ceea ce iti doresti,nu ai sa ai...Compatibilitatea,fiind un concept atat de vag..ce ar putea simplii trecatori sa aiba in comun?Sa se poata unii?Contopii intr-un intreg?Sunt oameni da?Sunt oameni ce pusi in oglinda vad ce nu isi doresc,si intorc capul,pentru ca apoi sa deschida ochii si sa vada un alt EL,ne dorim..oglindirea din oglinda,ne dorim..lucrurile din lumina, unde ea cade mai mult,acolo speram si noi sa fim..dorim..vitalitate,spontaneitate,energie,viata culminanta,vibratii..mereu dorim,dar cand o sa si actionam?Cand o sa si punem piciorul in prag si o sa facem ceva in privinta asta,niciodata,pentru ca avem in comun lasitatea,nerabdarea,agitatia,grandoarea,aroganta,ingamfarea,falsitatea,superficialitatea..uitam sa fim buni,sa credem in noi, sa deschidem ochii larg,sa oferim un zambet celor dragi,sa facem sa infloreasca sufletele parasite..sa uitam de zilele innegrite..Dar suntem oameni,si ratiunea dispare sub maldare de minciuni,iluzii,halucinatii,ce in drum te clatina..iti promite ca te va face bine,dar in final te deziluzioneaza,si deceptioneaza..iar apoi..Compatibilitatea,nu mai are nici un sens,pentru ca tu nu ai vazut de fapt ce am vazut eu,tu ai vazut ce ai vrut tu,ai vazut oglinda,in schimb nu te-ai deranjat sa o cureti de ceatza densa ce o acoperea,ai strigat la aparente sa dispara,dar doar atat,mai mult nu ai putut,nu poti nici de-ai vrea,nu-ti permite...inima..., iar eu am renuntat,am cautat sa vad doar ce vezi tu,in schimb,nu am vazut decat ce mi-am permis eu,si uiti,ca pentru a fi compatibili,trebuie sa iei atitudine,sa-ti deschizi capul,mintea si sufletul,sa privesti cu mirare,sa accepti daca gresesti,si sa vrei sa te depasesti....si scriu,si scriu,sa uit...si am sa mai scriu,pana am sa uit,sa uit eu,de mine,de tine, de EU, si o sa scriu pana obosesc..si nu mai am ce scrie,dar o sa continui sa scriu..si toate astea sa ajunga la tine,sa vezi prin ochii mei,sa vezi ce vad si eu..pentru ca am sa scriu.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu